În primul său interviu, noul ambasador al Ucrainei vede spinosul dosar rezolvat „în ani, nu în decenii“.
De câteva zile, Ucraina are un nou ambasador la Bucureşti. Fost numărul 2 în reprezentanţa Kievului la ONU. Markiyan Z. Kulyk (38 de ani) doreşte întărirea schimbului comercial dintre cele două ţări. Un capitol delicat de pe agendă îl reprezintă însă divergenţele dintre România şi Ucraina pe marginea datoriei de aproape un miliard de dolari pe care Bucureştiul o are de recuperat din investiţiile făcute la combinatul de la Krivoi Rog. Decizia construirii a fost luată în 1983 în fostul bloc comunist. EVZ: Un clasament recent al agenţiei Thomson Reuters plasează România şi Ucraina pe primele două locuri, înaintea Bulgariei şi a Rusiei, ca atractivite pentru investitorii străini. Care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră? Markiyan Z. Kulyk: Ca orice ambasador, îmi doresc relaţii bilaterale bune. Ucraina şi România cunosc o rată înaltă de dezvoltare economică. Schimburile comerciale au înregistrat o creştere cu 30 la sută. Interesant e că şi exporturile româneşti în Ucraina le-au depăşit pe cele în Republica Moldova şi Rusia. Dar potenţialul este mai mare şi trebuie exploatat. Şi economic, şi politic, în relaţiile bilaterale planează disputa privind investiţiile româneşti în combinatul de la Krivoi Rog. Unii oficiali de la Bucureşti s-au plâns de inflexibilitatea Kievului. Cum vedeţi evoluţia acestui subiect şi care sunt principalele obstacole? Mă surprind aceste dezamăgiri. În aprilie a avut loc o rundă de negocieri la Kiev. România a fost reprezentată de secretarul de stat Viorel Palască. Au existat schimburi de viziuni şi s-a analizat situaţia prezentă. Curând va mai avea loc o astfel de rundă. Sper că acest subiect va fi unul dintre acelea în care se vor găsi soluţii viabile. Este, într-adevăr, un dosar complicat, cu un număr mare de ţări implicate, iar discuţiile datează de la mijlocul anilor ’80. Pentru Ucraina, Krivoi Rog reprezintă una dintre problemele moştenite odată cu disoluţia Uniunii Sovietice. Sunt peste 20 de ani de negocieri în spate şi cred că nu se aşteaptă nimeni ca noul ambasador să rezolve totul în câteva luni. Nu vreau nici să intru în detalii, dar încă există viziuni diferite, mai ales pe marginea compensaţiilor. Nici proiectul nu e finalizat, deci rămân încă lucruri de pus la punct. Totuşi, cred că există acum o şansă reală de a închide acest capitol. Avansaţi şi un pronostic? Un an, doi, trei. Poate alţi 20 de ani până la închiderea dosarului? Nu, nu, nu. Personal, aş pune un termen mai scurt, dar nu artificial. Să zicem că totul se va încheia într-un timp de ordinul anilor, nicidecum al deceniilor. Legitimaţie de ruşi pentru ucraineni
Între România şi Ucraina există şi diferenţe, dar şi asemănări. Cu ani în urmă, Ungaria a avansat un proiect de „legitimaţii de maghiari“ pentru etnicii din România şi nu numai. Rusia intenţionează să dezvolte un document similar, dar pentru ucrainenii care „simt ruseşte“. Cum comentaţi gestul Moscovei, în contextul aspiraţiilor ţării dumneavoastră de a adera la NATO? Întâi, trebuie să aşteptăm luarea unei decizii în acest sens, să vedem ce presupune o asemenea legitimaţie. În principiu, aş sublinia că legea ucraineană prevede clar limitarea la o singură cetăţenie. Dobândirea unei a doua atrage după sine pierderea cetăţeniei ucrainene. E stabilit prin Constituţie. Deci, cât priveşte legitimaţia de rus, trebuie aflat ce înţeleg iniţiatorii prin acest document. Ucraina, spre exemplu, are practica unui soi de „certificat de ucrainean“ eliberat pentru cetăţenii aflaţi peste graniţe. Dar e un titlu mai curând simbolic şi fără implicaţii asupra cetăţeniei. Se pare că, totuşi, „legitimaţia de rus“ ar evita coliziunea cu statutul de cetăţean. Nu am văzut proiecul de lege sau de decret. Înainte să mă pronunţ trebuie să-l studiez. Unii comentatori interpretează gestul Kremlinului drept unul de forţă, îndreptat spre aspiraţiile de membru NATO ale Ucrainei. Nu cred că Ucraina e singura ţară care are oarece controverse cu Rusia. Cred că orice vecin al Federaţiei a trecut prin aşa ceva. Aderarea la NATO rămâne scopul strategic al Ucrainei, iar la summitul de la Bucureşti s-a stabilit foarte clar că Ucraina şi Georgia se vor alătura NATO. Bineînţeles, mai sunt paşi de urmat. Sunt multe state care sus- ţin eforturile noastre, iar alţii sunt sceptici. Noi vom continua să-i convingem că intrarea noastră în NATO va fi benefică pentru eforturile de întărire a securităţii globale. "Să zicem că totul se va încheia într-un timp de ordinul anilor, nicidecum al deceniilor (despre disputa «Krivoi Rog» - n.r.)." - Markiyan Z. Kulyk, ambasadorul Ucrainei NEÎNŢELEGERI BILATERALE Miză de un miliard de dolari În anii ’80, aportul României a fost de peste 640 de milioane de ruble transferabile. Acum, Bucureştiul deţine 27% din combinatul siderurgic de la Krivoi Rog, iar datoria pe care ţara noastră o are de recuperat se cifrează la aproape un miliard de dolari. Din perspectiva părţii române însă, negocierile sunt în impas: „Ei (oficialii ucraineni - n.r.) vor să renunţăm la partea noastră de investiţie fără nicio pretenţie. (...) Statul român are o investiţ ie serioasă acolo şi trebuie să-şi recupereze banii“, declara recent în revista „Săptămâna financiară“ secretarul de stat din Ministerul Finanţelor, Viorel Palască.
Recomandările noastre
