GENERAŢIA '98. Chiar şi atunci când îţi fac galerie 12 ani de presă, în jurnalismul sportiv este pe alocuri jenant să scrii la persoana întâi, mai ales dacă nu ai istoria unui corifeu de talia lui Ovidiu Ioaniţoaia sau talentul care-l individualizează pe Cătălin Tolontan. Aşa că, la apariţia numărului 6.000 al publicaţiei la care lucrez din 1998, prefer să spun lucruri generale, sper relevante, despre noi.
Noi, adică echipa de "sportivi" care există ori cele care s-au perindat de-a lungul timpului pe la "Evenimentul zilei". Mai exact, voi reaminti ce anume ne deosebeşte de alţii. În primul rând, şi cel mai important, poveştile EVZ au avut cap şi coadă. V-am oferit tot ceea ce ştiam cu conştiinţa şi cu convingerea că, atunci când am greşit, n-am făcut-o cu intenţie. Cum adică v-am spus povestea până la capăt, de parcă ceilalţi n-ar facea-o? Simplu. Interesele jurnalistice de moment n-au astupat niciodată adevărul.
Am evitat să scriem "de bine" despre indivizi care altfel sunt periaţi de unii în mod constant şi cointeresat, contra anumitor servicii, unele simple ştiri livrate în exclusivitate. Ne-am asigurat independenţa de a arăta adevărata faţă a "faunei" din Liga I, cu riscul de a fi jigniţi public.
EVZ a luat distanţă faţă de personaje de teapa singurului oficial din fotbal care a lovit cu pumnul un suporter. De ce am făcut-o? Fiindcă ştim ce hram poartă acesta: până nu de mult, n-avea altă menire decât să umple paharele ziariştilor la protocol şi făcea acvariu din portbagajul arbitrilor. Acum, respectivul dă lecţii de moralitate, scrie editoriale şi este considerat un guru al managerilor de fotbal români, nu înainte să-şi fi trecut în CV, cu obrăznicie, performanţe la atingerea cărora şi-au pus mintea la contribuţie antrenori şi au asudat jucători (apropo, la Unirea Urziceni, club rămas fără conducere şi fără bancă tehnică cu ştaif, treaba merge bine şi cu echipa de juniori).
Detaşarea totală faţă de interesele de clan şi ignorarea telefonului scurt sunt flori rare în media sportivă de la noi, unde mai există ziarişti care se îmbracă în negru ca să fie în graţiile lui Victor Piţurcă şi fumează trabuc ca să empatizeze cu Cristi Borcea.
Redacţia EVZ n-a răspuns când oamenii de fotbal au apăsat butoanele şi n-a luat de bune toate inepţiile debitate, spre exemplu, de Gigi Becali, aşa cum fac destui moderatori de televiziune cu coloana când în poziţie echer, când trestie. Posturi TV la care nu se rostesc păreri sincere despre calitatea oamenilor noştri de fotbal, ci aceştia sunt lăsaţi în voie să-şi facă numărul în direct, de dragul audienţei.
Opiniile oneste ale formatorilor de opinie le-aţi putut afla din comentariile lor de la ciclism. Acum sunt însă în altă barcă. Iar dacă veţi auzi, pe aceleaşi canale, că primim înjurături de la anumiţi samsari de jucători, atunci este semn clar că poveştile noastre merg mai departe. Şi dincolo de numărul 6000.
Citiţi şi:
- România, la începuturile EVZ: Iliescu, poezie şi prezervative
- Eu, "Jack" şi fonfleurile
- Mâine. 6001
Recomandările noastre
