Parlamentarii români vor fi desemnaţi, pentru prima dată, pe 30 noiembrie, pe baza votului uninominal. Alegerea candidaţilor - cu notorietate sau iluştri anonimi - şi nu a listei de partid, votul în alb sau apariţia colegiilor uninominale sunt doar câteva dintre noutăţile acestui sistem de vot.

Evz.ro, prin  intermediul site-ului www.alegeriparlamentare2008.ro, a încercat să vă ţină la curent cu ceea ce s-a întâmplat în campania electorală, pentru ca, în ziua alegerilor, să votaţi în cunoştinţă de cauză.

Pe parcursul acestei săptămâni, preşedintele ProDemocraţia, Cristian Pîrvulescu, va explica cum funcţionează noul sistem de vot, avantajele şi dezavantajele, dar şi posibilitatea de a da un vot de protest în ziua alegerilor.

Evz.ro: Ce înseamnă votul uninominal? Cristian Pîrvulescu: Votul uninominal poate însemna multe. Pentru unii, înseamnă, mai degrabă, sistemul de repartizare a mandatelor. Dar, aşa cum o spune, de altfel, şi termenul, votul uninominal reprezintă locul unde se votează şi numărul de candidaţi, care pot să devină reprezentanţi. Deci, votul uninominal, din punctul meu de vedere, presupune existenţa unui colegiu uninominal. Deosebim, astfel, colegiile sau circumscripţiile uninominale de circumcrispţiile plurinominale. De exemplu, o localitate reprezintă un colegiu uninominal pentru un primar şi un colegiu plurinominal pentru Consiliul Local, ne referim la numărul de candidaţi înscrişi pe buletinul de vot.

Cât despre sistemul de repartizare a mandatelor de la noi, acesta este mixt. Adică, deşi colegiul e uninominal, împărţirea mandatelor se face proporţional. S-a optat pentru această variantă, ca să nu se piardă votul. Pentru că, în sistemul majoritar, cei care nu au votat cu câştigătorul, nu sunt reprezentăţi.

Dar când vorbim despre Parlamentul României, nu vorbim despre o instituţie unipersonală, vorbim despre o instituţie colectivă, care reprezintă întreaga naţiune şi atunci pierderea unor voturi (în condiţiile în care şi aşa prezenţa nu este nemaipomenită), ar fi foarte riscantă. Deci, sistemul folosit în România - şi numit oarecum impropriu vot uninominal - încearcă să asigure o reprezentare cât mai corectă a curentelor politice.

Va schimba acest sistem de vot clasa politică? Clasa politică nu se schimbă doar printr-o simplă reforma electorală. În schimb, comportamentul clasei politice poate, încetul cu încetul, să se modifice. Probabil, nu imediat. Nu la 1 decembrie, dar în timp. Asta înseamnă că, deja, în primul mandat vom observa o schimbare a comportamentului alesului faţă de cei din colegiul său, pentru a comunica mai bine cu ei. Şi dacă va comunica mai bine, poate că şi imaginea politicii se va schimba. Dacă, până acum, candidaţii anonimi, rămâneau astfel şi pe parcursul mandatului, de acum încolo, ei vor trebui să vină în faţa electoratului şi să dea socoteală.

Va aduce acest sistem de vot un val de vedete în Parlament? Nu cred.  Dacă facem un calcul aproximativ, vom vedea că 1% din totalul candidaţilor sunt vedete. Şi nu există nicio garanţie că buna lor imagine publică într-un domeniu se răsfrânge şi asupra votului. De exemplu, la votul uninominal din 1996 pentru Primăria Capitalei, Ilie Năstase, vedetă foarte apreciată, nu a câştigat alegerile în confruntarea cu mai puţin cunoscutul Victor Ciorbea. Nu-i o garanţie.

Partidele încearcă să se salveze mai degrabă, pentru că nu au proiecte ideologice şi atunci vin cu substitute, cu vedete. Unele au avut un comportament politic. Nu-i o noutate şi nu-i nimic negativ în faptul că actorii, care sunt preocupaţi de politică, intră-n politică. E foarte grav când oamenii care n-au legătura cu politica, intră-n politică. Dar sper ca electoratul să poată să discearnă.

Care sunt avantajele şi care sunt dezavantajele acestui sistem de vot? Nu există sistem perfect. Cred că principalul avantaj este reprezentativitatea şi proporţionalitatea, faptul că asigură în continuare reprezentarea tuturor curentelor politice şi, în felul acesta, nu defavorizează pe nimeni. Se consideră un dezavantaj faptul că e posibil ca primul candidat dintr-un colegiu să nu câştige. Dar voturile acelea nu se pierd.

Multă lume spune: sistemul acesta este greu de înţeles. Este acelaşi sistem de repartizare a mandatelor care se foloseşte din 1990. Dacă e greu de înţeles, a fost greu de înţeles şi până acum. Şi probabil nu ne-a interesat foarte mult cum se repatizează mandatele. Acum ne interesează pentru că a aparut schimbarea şi suntem curioşi. Un minim efort matematic ne va ajuta să înţelegem sistemul, care e complicat pentru ca aşa au vrut politicienii români încă din 1990, nu pentru că acum, în 2008, s-a hotărât astfel.

Au fost foarte multe acuze din partea unor partide politice că împărţirea colegiilor le defavorizează. Este adevărat? E o metodă cunoscută încă din 1812, care desemna  limitele colegiilor în favoarea partidului din care face parte, în general, reprezentantul Guvernului. La alegerile din Massachusetts, guvernatorul nu avea majoritatea voturilor în statul său, dar trebuia să-şi ajute partidul. Şi atunci a desemnat astfel colegiile încât, fără să fraudeze, să poată câştiga.

E foarte adevărat că, în România, avem colegii inegale, deşi am încercat să introducem în lege elemente care să asigure o formă geometrică cât mai regulată a colegiilor. De ce? Pentru că, până la urmă, coaliţiile informale au contat mai mult. Dar situaţia e relativă. Pentru că, dacă se pierd voturile, dacă un candidat pierde într-un colegiu, nu se pierd definitiv voturile din colegiul respectiv. Ele vor fi recuperate într-un alt colegiu sau la nivel naţional de partidul respectiv. Un partid inteligent, dar partidele din România nu sunt întotdeauna astfel, ar trimite tineri ambiţioşi în această campanie electorală, care, în colegiile neprietenoase, pot face foarte mult, pot rupe ritmul.