În Capitală, metroul demonstrează cel mai bine că cine are carte, are parte: primii care pleacă la muncă sunt necalificaţii, ultimii sunt funcţionarii.

De la 5.00 din dimineaţa, până spre ora 09.00, trei valuri umane cuceresc tunelul metroului bucureştean, îl calcă în picioare aşteptând pe peron sosirea trenului, după care se risipesc spre ieşiri, către şantierele de construcţii sau clădirile de birouri ale Capitalei: în ordinea valorii, sunt muncitorii necalificaţi, sunt calificaţii şi studioşii, iar la sfârşit de tot, apar micii şi înalţii funcţionari. La metrou găseşti cea mai bună dovadă că dacă ai carte, ai parte: care n-are parte se trezeşte mai devreme.  Drumul spre şantier 04.45. Vin doi tipi de la firma de pază şi dau jos lacătul de pe poarta metalică a Metroului. 04.46. Cei doi se îndepărtează crăcănaţi, târând după ei lanţul direct pe pardoseală. Unul dintre ei glumeşte: " Să mor în puşcărie dacă nu mi-ar trebui un lanţ de-ăsta şi-acasă. Pentru soacră-mea". Râd amândoi. 04.50. Primul care coboară scările spre peron este un tînăr slăbuţ, la 20-22 de ani, cu mers nesigur. Este vreun ucenic de pe vreun şantier: va coborî intr-o staţie şi se va îndrepta spre marginea şantierului ca să se vâre în salopete, într-o baracă. 04.53. Poporul se porneşte greu spre metrou, dar şi când se porneşte, nu se mai opreşte. Conform directorului Metrorex, prin staţia Titan, între orele 5.00 şi 6.00, trec vreo 250 de călători, iar între 7.00 şi 9.00, trec 5.500. Titan a fost staţia preferată a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu: aici s-a injectat beton cât pentru cinci staţii la un loc. Invazia "furnicilor" 05.15. S-au înmulţit călătorii, sunt vreo 50: la ora asta matinală, unii îşi zic între ei "clăcaşi" sau "furnici". Sunt, în general, muncitori necalificaţi, care susţin şantierele de construcţii, depozitele sau fabricile din Bucureşti. 05.20. La staţia Nicolae Grigorescu apare comerciantul de ziare, un tip smolit la faţă, cu şorţuleţ încins peste blugi. Un paznic de la metrou i-a luat un ziar şi se uită fix la familia Columbenilor de pe copertă. Pare trist că Irinel n-a auzit niciodată de el.  05.35. Urcăm într-un tren spre Gara de Nord. Odată cu noi, urcă şi muncitorii necalificaţi, într-un cortegiu lung şi lăbărţat, vreo 100 cu totul. Majoritatea acestor oameni au feţe ascuţite şi negre, stau cocoşaţi pe scaune, cu palmele mari strânse între genunchi. Tutunul prost, alcoolul contrafăcut şi somnul pe sponci le-a stins devreme lumina din priviri şi le-a umflat pungile de sub ochi. Mulţi sunt tineri, îmbătrâniţi înainte de soroc. Fac glume grosolane şi se uită cu poftă la femeile din vagon. La ora asta din dimineaţă, doamnele "adevărate" ale Capitalei pe care le-ar dori ei, muncitorii necalificaţi, nici nu s-au trezit: sunt acele femei spilcuite, cu joburi pe la firmele multinaţionale, la ambasade sau în ministere, care pilotează la Piaţa Romană maşini cochete şi plutesc pe trotuar într-o atmosferă subţire, de parfum scump. 05.40. În perioada 05.00- 06.00, staţiile de metrou adiacente cartierelor bucureştene care nu sunt "muncitoreşti", sunt aproape pustii. Sunt acele cartiere bine populate, care au "clasă de mijloc" şi care au unele vile de milionari- gen Floreasca, Kiseleff, Primăverii sau Lacul Tei, unde lumea se trezeşte mai târziu. 05.43. La staţia Piaţa Unirii au sosit cei care alimentează automatele de ciocolată şi sucuri. Cel mai tânăr stă drept şi se uită plin de respect la celălalt care, având un braţ paralizat, deblochează totuşi uşa automatului cu o dexteritate de lăcătuş-mecanic.  05.50. Vin şi fetele care vor vinde sandviciuri cu 5 lei bucata. În jurul lor, pe lângă necalificaţi, încep să sosească la metrou şi pensionarii reangajaţi (care intră în tură ca portarii ori oamenii de serviciu) sau provincialii care se îndreaptă cu noaptea-n cap către autogările Militari, Basarabi, Filaret sau Gara de Nord. 05.59. Patiseriile nu au deschis, încă. Înăuntru, câteva femei modelează coca şi o bagă în cuptoare. Conform Metrorex, în intervalul cu trafic minim 5.00-6.00, prin staţiile de metrou trec 8.800 de călători. Atunci, logic, aceste femei trebuie să pregătească măcar 9.000 de covrigi.   Ferentarii de la metrou 06.00. Cam de la ora asta încep să apara şi muncitorii calificaţi. Există în lumea acestor oameni o ordine prestabilită pe care o acceptă instinctual cu toţii: maistrul îmbracă salopeta la serviciu, după muncitor, iar şeful de echipă sau inginerul apar în atelier după "meseriaş". De altfel, pe peronul de la Unirii 2, un tip înalt îi şi aminteşte unuia de lângă el, îmbrăcat déjà într-o salopetă: "Petre, v-apucaţi de treabă că vin şi eu mai târziu". După care, după o scurtă pauză, tipul adaugă, cu un soi de admiraţie: "Putorilor!". 06.15. Creşte ponderat animaţia. La ora asta, conform statisticilor Metrorex, în staţia-gigant de la Universitate traficul este minim: sub 150 de călători. Coboară acum la metrou şi precupeţii din Mihai Bravu sau Bucureştii Noi, care se îndreaptă spre tarabele şi celelalte mici afaceri ale lor, în timp ce şomerii, dealerii de droguri şi şuţii din Ferentari hoinăresc pierduţi pe peroane, încercând să găsească rapid, în îngrămădeala de la uşa automată a trenului, noi "surse" de venituri.  06.25. Există un "minut de aur" de la care numărul călătorilor sosiţi la peron se va menţine constant mai mare decât al celor ce urcă în vagoane şi pleacă. Armata cenuşie a clienţilor Metrorex se îmbogăţeşte acum cu alte "specializări": trec zugravi, agenţi de pază şi de asigurări, electricieni, mici comercianţi, asistente medicale, zidari, oameni fără ocupaţie. 06.30. Cartierele "muncitoreşti" Nicolae Grigorescu, Vitan, Pantelimon, Crângaşi, Militari, Giuleşti, Colentina, Griviţa, Berceni, Rahova, Ferentari, Titan îşi deversează mareea umană spre staţiile de metrou şi mulţimea se tălăzuieşte între pereţii galeriilor subterane. 06.35. Conform Metrorex, la Gara de Nord 2 trec, în medie, în acest interval orar, cam cinci persoane, iar la staţia Izvor, vreo 30. 07.00. Creşte cantitativ "cultura generală" de la metrou: alături de muncitorii şi specialiştii întârziaţi, încep să sosească elevii, studenţii de la Universitatea de stat sau de la "particular", tineretul studios sau în curs de a deveni studios, bancherii, actorii, micii patroni, funcţionarii, profesorii, comercianţii, pensionarii insomniaci. În vagoanele de metrou, pasagerii devin mai animaţi: vorbesc tare, citesc sau sparg seminţe civilizat, în pungi. 07.05. La staţia lustruită Crângaşi, care este una mai degrabă "intelectuală", între orele 7.00 şi 9.00 din dimineaţa se perindă, înregistraţi mereu de camerele video, aproape 15.000 de călători. Luăm un tren spre staţia Păcii, spre Autogara din Militari. În vagon sunt mulţi veniţi din provincie, care acum se întorc acasă. Stau faţă în faţă şi se studiază furişat, perechi de ochi străpung perechi de ochi. Cei mai înstăriţi dintre ei au cumpărat ziare-tabloid şi se uită la pozele cu doamne dezbrăcate, împreună cu vecinii din stânga şi din dreapta.  07.30. Paznicii de pe tren cască tot timpul. Cască unul, povestesc de întârzierea salariilor şi de bonurile de masă, apoi cască celălalt. Şi, din nou, de la capăt. Cum era firesc, cel mai înalt, care are mai mult aer în el, a căscat mai mult. Soseşte criza la birouri  08.00. Funcţionari cu mape de firmă se îngrămădesc spre blocurile din sticlă şi aluminiu înşiruite de la Aviatorilor până spre Pipera şi mai departe. Unii se grăbesc, semn că îi împinge criza pe la spate. 08.40. Un tânăr stă nemişcat şi priveşte absent spre linia ferată. Au trecut mai multe trenuri spre staţia Republica, dar el nu s-a clintit. În alte ţări (Anglia, bunăoară) ar fi venit poliţia să îl legitimize, bănuindu-l că vrea să se arunce sub un tren.  08.43. În staţia Eroilor, un pensionar explică unei doamne: "E bine când începi ziua cu soarele în faţă: asta, ca să nu vezi mereu ce ai de lucru". Cei doi fac haz. 09.00. După ora 9.00, până spre 11.00, încep să curgă spre serviciile lor, clienţii sau angajaţii firmelor multinaţionale, jurnaliştii, angajaţii de la instituţiile diplomatice sau din ministere, de la organizaţiile non-guvernamentale, vânzătoarele din magazinele de lux. Este momentul când începe să se umple şi centrul oraşului. Cea mai mare încărcare în călători la metroul Capitalei o are tot staţia Piaţa Universităţii, cu 30.000 de oameni pe zi. În acest interval orar, la Universitate se perindă aproape 12.000 de persoane. 09.05. La ora asta, tunelul de metrou a devenit extrem de sonor: peste noapte a semănat cu o catacombă, dar acum a devenit o uriaşă incintă acustică. Lumea vorbeşte tare despre Steaua, despre familie, despre programul zilei. Unul singur, un adolescent cu coşuri pe faţă, vorbeşte în şoaptă: l-a prins mă-sa fumând în baie şi e cam pierit. "Mi-a zis ai mei că să nu vin diseară acasă", şopteşte el către un prieten.