Ion Mihai Pacepa. Istoria secretă a comunismului. Trădarea sa l-a orbit de furie pe Nicolae Ceaușescu.

Istoria secretă a comunismului. Trădarea sa l-a orbit de furie pe Nicolae Ceaușescu.

Am vorbit o dată cu Ion Mihai Pacepa. Acum vreo 5 ani. De fapt, este mult spus că am vorbit. Am făcut un schimb de emailuri, recomandat de un prieten, iar rezultatul a fost un interviu în trei părți. Marea problemă a contactului cu Ion Mihai Pacepa este că niciodată nu știi cu cine corespondezi, fostul general de Securitate fiind născut în 1928.

Acum ar avea 93 de ani, iar atunci când am realizat interviul pentru Evenimentul Zilei ar fi avut 87 de ani. Prima întrebare pe care ți-o pui este dacă stai de vorbă cu un erou  sau cu un trădător. O nuanță extrem de importantă în viața unui om care și-a părăsit țara și familia în 1978, devenind una din țepele în care a fost tras regimul de dicatură personală al lui Nicolae Ceaușescu.

Un anunț important pentru toți cititorii Evenimentului Istoric: Următorul număr apare vineri, 29 ianuarie.

Celebra expresie din titlu nu-l are ca autor pe Ion Luca Caragiale, cu al său Farfuridi:

"Ne ducem, dar gândeşte-te, stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid... Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători.Salutare, salutare, stimabile!...".

Istoricul antic Plutarh este cel care a impus această axiomă culturală, atât de îndrăgită de ofițerii de contraspionaj. Explicația sa era mult mai serioasă, dar în aceeași tonalitate: “Acest sentiment faţă de trădători îl au toţi ce se servesc de ei, după cum se folosesc de veninul şi fierea unor animale sălbatice, căci le sunt simpatice când le oferă folosul, iar după ce l-au obţinut urăsc răutatea din ele”.

Servieta cu MILIOANE de a GENERALULUI PACEPA și mesajul SECRET trimis de CEAUȘESCU în Germania. Enigmele fugii celui mai temut SPION român în America

Revenind la interviul pe care l-am realizat cu Ion Mihai Pacepa vă mărturisesc că am încercat să văd dacă vorbesc cu un personaj real. Așa că i-am povestit o întâmplare din copilăria sa. Întâmplător, tatăl meu, Adrian Andronic, locuise pe aceeași stradă cu familia Pacepa, str. Vasile Gherghel, undeva pe lângă Parcul Copilului. La bombardamentul din 1944 casa lui Pacepa fusese lovită de o bombă. I-am scris, destul de vag, despre acele momente, iar răspunsul a fost prompt. Aveam aceleași amintiri.

În parte a treia a interviului am abordat problematica trădării. Scriam atunci: „Ion Mihai Pacepa recunoaște modul corupt în care acționa nomenclatura comunistă și spune că a făcut parte din ea. Dar, s-a lepădat de regimul comunist, atunci când puțini îi vedeau sfârșitul. Generalul Pacepa râde de ipoteza recrutării sale de către CIA sau KGB și o pune pe seama rescrierii Istoriei.

Dacă ar fi să trag o concluzie, cu subiectivismul asumat, aș spune că gestul generalului Pacepa nu poate fi considerat o trădare a României. Mai curând se poate spune că Nicolae Ceaușescu merita să fie „trădat” de români. Și atunci apare întrebarea firească: Cum pot fi denumiți cei care l-au sprijinit pe Nicolae Ceaușescu până în ultimele zile ale existenței sale? Răspunsul e în fiecare dintre noi.” Lucrurile pe care le-am scris în ianuarie 2015 au aceeași valabilitate și astăzi.

Un anunț important pentru toți cititorii Evenimentului Istoric: Următorul număr apare vineri, 29 ianuarie.

Numai că, după experiența prăbușirii Cortinei de Fier am devenit mult mai atenți la nuanțe și am învățat că nu întotdeauna lucrurile trebuie judecate în alb și negru.

Iar cel mai recent exemplu este cel al spionului israelian Jonathan Pollard. Cetățean american, analist în cadrul Serviciului de Informații al Marinei SUA, a făcut ravagii în transmiterea de informații strict clasificate către Israel. Americanii l-au prins și l-au condamnat. La ani grei de pușcărie. După 30 de ani de închisoare și alți 5 ani de interdicție de a părăsi țara, a ajuns în Israel. Acolo a fost întâmpinat de premierul israelian Beniamin Netanyahu care i-a mulțumit pentru serviciile aduse Israel și i-a acordat pe loc cetățenie.

Două cazuri asemănătoare, desfășurate însă în circumstanțe istorice diferite. Dar care scot la lumină o altă lege nescrisă a serviciilor de informații: Urăsc Trădarea, dar iubesc pe trădători...