EXCLUSIV EVZ: Casa Regală a României a avut parte de un destin tumultos. Deviza "Nihil sine Deo" ("Nimic fără Dumnezeu"), adusă de Regele Carol I în România, a rămas şi azi, ca simbol al demnităţii şi al credinţei pentru toţi membrii Familiei Regale a României.

Cu ocazia lansării volumului "Patrie şi destin. Principesa Moştenitoare a României", Evenimentul zilei a stat de vorbă cu autoarea Diana Mandache despre devotament, despre regii de ieri şi de azi şi despre Principesa Margareta.

Autoarea mărturiseşte că a dorit să cunoască opinia Principesei referitoare la destinul monarhilor influenţat de patria lor şi,  invers, cu privire la influenţa destinului monarhului asupra patriei şi a evoluţiei sale. "Chiar dacă România a fost interzisă, chiar dacă românii nu au fost prezenţi fizic în viaţa noastră (până la un punct - n.a.), totul a lăsat urme", spunea Principesa Margareta într-un interviu acordat Dianei Mandache în decembrie 2010.

Exilul a format-o pe Principesă, părinţii săi dând un sens misiunii sale în calitatea de moştenitor al Regelui Mihai. Acesta o caracterizează cel mai bine pe fiica sa cea mare, spunând că "Principesa Margareta are un ascuţit simţ al datoriei, este cinstită şi gata să-i ajute pe cei nevoiaşi. Are simţul umorului şi nu îşi pierde niciodată speranţa. Este dreaptă şi hotărâtă în tot ceea ce face".

Volumul pe care l-aţi lansat recent,"Patrie şi destin", este o lucrare cu greutate din punct de vedere biografic, o uşă larg deschisă pentru toţi cei care doresc să afle şi acele aspecte legate de Casa Regală a României care, până acum, nu au fost făcute publice. Concret, ce aduce în plus această carte? În primul rând este prima carte biografică scrisă din perspectiva istoricului despre ASR Principesa Moştenitoare Margareta a României. Volumul porneşte de la simbolistica regalităţii, fundamentul pe care am construit o problematică mai puţin abordată în istoriografia românească exilul familiei regale române, implicit al Principesei Margareta, exilului formator. Sunt explicate evenimente din istoria contemporană a României, influenţe ale Perestroikăi care determină o nouă abordare în mass media europeană a dictaturii din România, interviul Regelui din 1986; sunt prezentate noi subiecte precum cel al securităţii şi supravegherea Regelui şi a familiei sale în dosarul "Străinul", apoi revoluţia şi primele acţiuni ale familiei regale, ale Principesei Margareta care organizează la Versoix un Secretariat împreună cu sora sa Principesa Sofia.

Există anumite plăci turnante care schimbă istoria unui popor, ca şi viaţa unui om, un asemenea moment fiind revoluţia din decembrie 1989, care metamorfozează destinul Principesei Moştenitoare. Alte evenimente inedite prin abordare şi informaţie din istoria recentă a României, sunt cele privitoare la expulzarea Regelui Mihai în decembrie 1990, primele vizite în România ale Principeselor Sofia şi Elena, ultimul drum al Principesei Ileana în România, Paşte 1992, căsătoria în 1996 a Principesei Margareta cu Principele Radu, şi multe alte momente care au ca sursă date noi din interviurile cu ASR Principesa Moştenitoare, cu Majestatea Sa Regele Mihai I al României, cu Alteţele Lor Regale Principesele Elena şi Sofia, ASR Principele Radu, ASR Principele Nicolae, ASR Amedeo Duce de Aosta, Principe de Savoia şi alte persoane care au fost alături de Familia Regală. Totodată se prezintă modele regale inspiratoare ale Principesei Margareta în paralel cu modelul Regelui Mihai, dar şi cu cele ale principilor din statele balcanice, fiind exprimată modernitatea opţiunii de abordare a acestor societăţi, care în cele din urmă i-a acceptat cu toată opoziţia elitelor neocomuniste.

Viitorul Coroanei şi problematica succesiunii sunt prezentate pornind de la istoria regalităţii române, dar sunt aduse în actualitate prin schimbările legislative de succesiune la nivel european, unde se elimină vechi prevederi care azi sunt considerate discriminări, conform legislaţiei europene. "Patrie şi Destin" este o carte vie, care îmbină analiza, documentul istoric cu interviul bazat pe informaţie obţinută special pentru această carte. Volumul conţine trei genealogii (Descendeţii Reginei Victoria, Ascendenţii pe linie paternă şi maternă ai Principesei Margareta) care ajută la înţelegerea legăturilor familiei Principesei Margareta cu marea familie regală europeană. Sunt prezentate 92 de fotografii color şi alb-negru în mare majoritate provenind din Arhiva Familie Regale a României, dar şi din colecţii private.

Spuneaţi că în cartea dumneavoastră aţi ales o altă cheie de descifrare a monarhiei din România. Care este aceasta? Cred că m-am exprimat puţin diferit, dar într-adevăr mă refeream la un alt mod de a scrie şi interpreta istoria, implicit cea a Casei Regale a României. Este vorba de metodologia de lucru a istoricului care umple golurile informaţionale cu interviuri inedite, pe care le alternezi cu alte surse, de la presa scrisă la materiale audio-video.

În plus am avut şi sprijinul familiei regale române prin accesul la unele documente inedite din arhiva privată a MS Regelui Mihai I al României de la Aubonne sau cea a ASR Principesei Moştenitoare. Scrisori ale Principesei Margareta către părinţii săi, extrase din jurnalul Reginei Elena, documente de la şcoala britanică unde ASR Principesa Moştenitoare a studiat, ca şi alte materiale din arhive publice din România, sau câteva scrisori ale Reginei Elena către Principele Leonid Lieven din colecţia mea, toate acestea contribuie la unicitatea acestei cărţi.

Am considerat că o analiză comparată a regalităţii din România cu cea din Balcani, a Principesei Margareta cu destinul altor principi din sud-estul Europei determină înţelegerea sensului şi misiunii acestor familii regale europene în istorie. Care este diferenţa dintre regii  de ieri şi de azi? Regele Mihai a fost şi este Rege, titlul său nu se pierde chiar dacă astăzi monarhia este nefuncţională în România, există o suveranitate non-teritorială şi un fons honorum pe care numai suveranul îl deţine chiar şi în această ipostază. În monarhia funcţională regii României îşi puteau îndeplini misiunea de aducători de stabilitate. Destinul celor din Balcani este oarecum asemănător, există câteva momente cheie în istoria lor, primul fiind exilul forţat determinat de regimurile comuniste instalate la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, apoi în 1989 căderea comunismului care le schimbă destinul şi un altul important la sfârşit şi început de mileniu când se modifică raportul relaţiilor acestora cu autorităţile, familiile regale revenind în prim plan pentru susţinerea intereselor patriei lor în accederea la structurile euro-atlantice şi UE, dar şi în problema retrocedărilor de proprietate.

Ce consideraţi a fi impresionant referitor la monarhia din România? Dimesniunea identităţii naţionale a dinastiei fondate de Regele Carol I este cea care impresionează dar şi sacrificiul personal, când au ales să-şi lege destinele de noua lor patrie. Suveranul reprezintă sufletul unei societăţi. Se observă că de-a lungul domniei destinul se întrepătrunde cu evenimente istorice majore, cel al Regelui Carol I cu independenţa, Regele Ferdinand I cu decizia intrării în primul război mondial alături de Antantă şi realizarea unităţii naţionale; apoi contribuţia Regelui Mihai la scurtarea celui de-al doilea război mondial cu şase luni prin actul de la 23 august sau greva regală prin care a formulat o metodă neobişnuită de protesta împotriva sovietizării ţării.

Regina Elena a României si nepoatele sale, Irina, Margareta, Sofia şi Elena, la Vila Sparta. Sursa: Arhiva Familiei Regale a României Dar nu numai personalitatea monarhilor români a contribuit la modernizarea societăţii, ei au avut sprijinul elitelor de atunci ale României care erau la fel de capabile ca şi cele din vestul european. Astăzi se poate întâmpla şi invers când fenomene istorico-economice periodice, cum ar fi şi o criză economică profundă, pot readuce în atenţie problematica regalităţii în sud-estul Europei.

Ar putea fi monarhia o soluţie (politică) pentru România actuală? În ce condiţii? Regimul politic al unui stat poate fi schimbat democratic numai prin referendum. Există şi varianta schimbării unui regim politic în urma unor revoluţii sau războaie. În România contemporană numai educaţia poate schimba mentalităţile de opţiune în mod democrat, ori aici mai este nevoie de timp pentru a realiza această transformare complexă spirituală. Ataşamentul faţă de România al Principesei Margareta a fost subliniat în repetate rânduri. Într-un interviu pe care vi l-a acordat spunea: "ajunsă pe pământ românesc, m-am  simţit pentru prima oară în viaţa mea o persoană întreagă!" Ce alte exemple de astfel de sentiment de iubire de România ale Principesei ne puteţi oferi?

Devotamentul faţă de România a fost dobândit în copilărie în primul rând de la Regele Mihai, dar şi de la bunica sa Regina Elena. Cea mai importantă a fost educaţia primită în familie, dar şi cunoştinţele aflate de la cei apropiaţi familiei regale, cum a fost Nelly Catargi, Ionel Mocsony Stârcea, mai târziu de la Corneliu Coposu şi alţii.

Pentru a fi mai aproape de Rege în demersurile sale pentru cauza României, Principesa a demisionat în toamna lui 1989 de la ONU. Problematica distrugerii satelor prin politica de sistematizare comunistă, demolarea bisericilor şi altor monumente istorice de către regimul ceauşist toate acestea au determinat-o să protesteze, să iniţieze o serie de acţiuni, unde Charles Principele de Wales devenise virulent împotriva politicii lui Ceauşescu de distrugere a patrimoniului tradiţional şi cultural.

După Revoluţie, Principesa Margareta a păşit pentru prima oară în România pe 18 ianuarie 1990, când a evaluat starea României, ajutând pe cei nevoiaşi, pe copiii bolnavi de SIDA sau cei din orfelinate, dar şi pe vârstnici. Atunci a impresionat-o dimensiunea apocaliptică pe care o avusese comunismul asupra României. Patria sa arăta diferit faţă de cărţile, albumele de familie, unde părea totul idilic. Activităţile de caritate începute în primele zile de după revoluţie s-au transformat rapid în necesitatea constituirii Fundaţiei Principesa Margareta a României.

ASR Principesa Margareta este o profesionistă în acest domeniu, activităţile sale de ajutorare erau în spiritul tradiţiei reginelor României, dar au adus şi experienţa sa profesională, Principesa Moştenitoare aparţinea generaţiei regalităţii care studiase metodic, absolvind Facultatea de sociologie de la Universitatea din Edinburgh, sociologia medicală fiind specializarea sa. De asemenea, a fost alături de Rege în demersurile sale pentru România pentru a crea o imagine externă favorabilă, pentru susţinerea integrării în structurile europene, apoi a încurajat valorile locale prin diverse programe ale Fundaţiei sale, acestea sunt reprezentări ale unui ataşament purtat cu modestie. Care sunt trei trăsături fundamentale ale Casei Regale ale României? Stabilitate, continuitate şi exemplu personal.

Şapte ani aţi trăit şi studiat la Londra. Ce consideraţi că a asigurat longevitatea monarhiei britanice? Se poate vorbi destul de mult pe această temă. Dar sintetizând consider că numai gradul de civilizaţie, democraţia şi normalitatea poporului care îşi venerează tradiţiile asigură longevitatea şi prestigiul monarhiei britanice.

CARTE DE VIZITĂ Diana Mandache este istoric specializat în studiul regalităţii europene. A publicat mai multe cărţi dintre care "Dearest Missy" (Rosvall Royal Books, octombrie 2011), "Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania" (Sutton, 2004), "România, Mitteleuropa şi Balcanii" (Pro Transilvania, 1999).