Dezvăluirile lui Daniel Dragomir sînt ceea ce se cheamă în societățile democratice ale unui insider. Societățile democratice avansate nu numai că nu descurajează astfel de momente, dar, mai mult, le sprijină. E una dintre puținele soluții de a păstra Serviciile Secrete sub control, ca și Armata, de altfel secretoare de sergenți majori mesianici ambițioși. Multe din abuzurile CIA, ca să dau numai un exemplu, au fost aflate de opinia publică prin destăinuiri făcute presei sau comisiilor senatoriale de către foști sau chiar actuali ofițeri.
În Babuinia care e România pe harta lumii, astfel de momente sînt rare. Serviciile secrete sînt militarizate și, în plus, au suficientă putere pentru a descuraja orice tentativă de dezvăluire din interior.

Daniel Dragomir a făcut dezvăluirile despre rechizitoriile făcute de SRI, confirmînd, de altfel, cu autoritatea de fost membru al conducerii SRI, informații apărute demult în spațiul public, unele avînd tăria unor dezvăluiri venite chiar de la fostul președinte al României, care vorbea de dosarele trimise de Florian Coldea Codruței Kovesi împreună cu bilețelele îndrumătoare din postura de om care a fost acolo. Nu din postura de portar la SRI, ci din cea de membru al conducerii SRI.
În alte state democratice, în America, de exemplu, astfel de dezvăluiri provoacă imediat reacția instituțiile acuzate. Fiind vorba de informații a căror verificare presupune timp, reacțiile instituțiilor respective se concentrează, de regulă, pe angajamentul că vor purcede rapid la o anchetă internă.

Dacă instituția respectivă are deja date care confirmă dezvăluirile, se anunță măsuri de urgență în urma dezvăluirilor. Dacă datele infirmă acuzațiile, instituția respectivă reacționează printr-o campanie de demonstrare în fața opiniei publice că alegațiile sunt false. Spune adevărul Daniel Dragomir? Minte fostul ofițer SRI?
Ca jurnalist, devotat verificării oricărei afirmații, nu pot răspunde în nici un fel la aceste întrebări.
Dar tot ca jurnalist știu un lucru, de tăria unei axiome: Adevărul nu numai în democrații, dar și în dictaturi, se află, cînd e vorba de secrete bine păzite, din astfel de intervenții publice ale insiderilor. Și nu numai ale lor.
Nu numai la noi, dar și pretutindeni în lume, foștii, fie că e vorba de șefi din Servicii, de politicieni, de premieri, demnitari și președinți, fac dezvăluiri publice din perioada cînd au activat. Prin interviuri, prin memorii, prin declarații de presă.
Pînă la verificarea lor din surse independente presa, opinia publică, le dă credibilitate, fie și din faptul că au nota unor mărturisiri ale unor persoane care au trăit sau au văzut cele spuse. Ar fi fost normal ca la dezvăluirile lui Daniel Dragomir să răspundă mai întîi SRI.
Fostul ofițer susține că SRI din vremea lui Florian Coldea făcea rechizitorii pe care le trimitea la DNA. Nu era normal, nu era democratic, nu era un gest de respect față de opinia publică de la noi, ca SRI să reacționeze la aceste dezvăluiri infirmindu-le sau confirmîndu-le? SRI n-a reacționat în nici un fel.
Cum a reacționat DNA la aceste dezvăluiri? Ne răspunde Comunicatul Nr. 882/ VIII/3 din 13 septembrie 2017. Spicuim: „În temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind statutul judecătorilor și procurorilor, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție cere Inspecției Judiciare să efectueze verificări cu privire la situația constatată în legătură cu afirmațiile făcute la data de 11 septembrie 2017, la un post de televiziune, de Dragomir Daniel, fost ofițer S.R.I. (inculpat trimis în judecată pentru fapte de corupție și asimilate corupției). Astfel, numitul Daniel Dragomir a lăsat să se înțeleagă faptul că rechizitoriile Direcției Naționale Anticorupție nu se sprijină pe probațiunea instrumentată de procurori în baza dispozițiilor procesual penale, ci că ar fi întocmite de angajații unei alte instituții, respectiv S.R.I., iar rolul procurorilor D.N.A. s-ar rezuma la semnarea și trimiterea la instanță a rechizitoriilor. (…)
Sesizarea Inspecției Judiciare are în vedere următoarele:
– afirmațiile sînt calomnioase și denigratoare, sînt făcute de o persoană care în prezent este inculpată, judecată în apel de către Curtea de Apel București, au potențial de a submina autoritatea judecătorească și de a pune în discuție deontologia profesională a magistraților;
– afirmațiile au un impact major asupra opiniei publice, fiind de natură să aducă atingere independenței sistemului judiciar;
– afirmațiile creează dubii greu de înlăturat cu privire la independența magistraților, acreditînd ideea că activitatea procurorilor implicați în înfăptuirea procesului judiciar se desfășoară cu încălcarea principiului consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, conform căruia procesul penal se desfășoară conform dispozițiilor prevăzute de lege.” E singura reacție a DNA la dezvăluirile lui Daniel Dragomir. 

Mulți jurnaliști nu mai iau în seamă acest fel de reacții dinspre DNA, nu numai pentru că ele emană de la o persoană care se consideră o statuie ecvestră vie, dar și pentru că ele sunt un clișeu.
Noi vom evita această capcană și vom lua în serios Comunicatul. Îl vom supune așadar minimei verificări critice, operațiune prin care omul se deosebește de jivine.
Ar fi fost normal ca DNA să reacționeze printr-un Comunicat adresat opiniei publice, un document solid, menit să ne convingă, fie și logic, că așa ceva – întocmirea Rechizitoriilor de către SRI – era practic imposibilă. Așa face peste tot în lume o instituție a statului de drept, obligată prin privilegiile uriașe ale celor care lucrează în ea ca funcționarii să dea seamă, înainte de toate, opiniei publice. România e însă Babuinia. O țară în care o clică, un club de aventurieri, conduce.
Șefa DNA, unul dintre funcționarii publici cei mai bine plătiți din țară, beneficiind de privilegii de care sînt lipsiți mulți miliardari în Occident, nu dă seamă nimănui.
Prin urmare, DNA n-a catadicsit să se adreseze opiniei publice. S-a adresat Inspecției judiciare. Pentru ce? Pentru a verifica adevărul celor spuse de Daniel Dragomir? Nici vorbă.
Codruța Kovesi nu vrea ca Inspecția judiciară să verifice adevărul spuselor lui Daniel Dragomir, ci plîngerea ei că aceste dezvăluiri sînt calomnioase. Documentul emanat de Codruța Kovesi nu suflă o vorbă despre veridicitatea dezvăluirilor. El pleacă de la axioma Dezvăluirile lui Daniel Dragomir sunt tratate cu fundul de SRI și DNA! PĂREREA LUI TERENTE că dezvăluirile sînt niște calomnii. Ca să fie calomnii, dezvăluirile trebuie infirmate de o minimă verificare prin raportare la Adevăr. DNA nu-și pune problema asta. Dezvăluirile lui Daniel Dragomir sînt din start calomnii. De ce?
Ne răspunde sintagma: „Afirmațiile sînt făcute de o persoană care în prezent este inculpată, judecată în apel de către Curtea de Apel București”.
Raționamentul e tipic semidocților denunțat de George Călinescu într-o faimoasă tabletă: N-ai dreptate, pentru că ești ofticoasă. Da. Daniel Dragomir e o persoană inculpată de DNA.
​Faptul poate fi cel mult temei de a verifica atenți spusele sale, dar nu temei de a le contesta adevărul din start. Dar nu numai atît.

Folosirea argumentului afirmațiile sînt false pentru că aparțin unui penal calomnioase a apărut și în cadrul campaniei duse de Unitățile militare din presă pentru a contracara tăria dezvăluirilor lui Daniel Dragomir.
Desigur, la prima instanță de judecată s-a dovedit că acuzarea de către DNA a fost o făcătură.
Dar chiar dacă nu s-ar fi dovedit asta, pînă la finele procesului, Daniel Dragomir e nevinovat.
De ce folosesc DNA și unitățile militare din Presă dosarul de la DNA în bătălia cu dezvăluirile lui Daniel Dragomir?
Răspunsul ni-l dă Operațiunea pe care am putea s-o definim drept folosirea convocării la DNA în cadrul răfuielilor politico-mafiote sub pretextul de Luptă împotriva corupției.
Unul dintre scopuri stă în scoaterea din joc a unui politician prin simpla etichetare drept penal, în urma simplei convocări la DNA.
Un altul, la fel de important, constă în contracararea oricărei tentative de a face dezvăluiri din interior. Daniel Dragomir a demisionat din SRI în ianuarie 2013. 

Ca să i se astupe gura, lui Daniel Dragomir i s-a aplicat un mod de operare tipic Binomului în materie de lichidare morală a unui om. DNA te înhață peste noapte. Te reține 24 de ore și apoi te propune pentru arestare preventivă. În paralel, prin Rețeaua de ofițeri acoperiți, de colaboratori și de șantajați din presă, împotriva celui înhățat de Codruța Kovesi se dezlănțuie jihadul. Așa a fost și în cazul lui Daniel Dragomir.

În ianuarie 2015, dacă ai curiozitatea să citești presa momentului, vei descoperi imediat, sub forma campaniei de terfelire a imaginii publice a victimei, concretizarea ordinelor venite de la Binom. Pe lîngă presiunea asupra judecătorilor pentru a-i face să accepte solicitarea DNA de arestare preventivă, terfelirea prin presă a urmărit și punerea la îndoială a unor dezvăluiri incomode din partea lui Daniel Dragomir. De ce l-a arestat DNA pe Daniel Dragomir?

Pentru ca orice dezvăluire a acestuia despre abuzurile SRI-ului condus de Florian Coldea să fie pusă la îndoială ca venind din partea unui penal.