Istoricul și scriitorul Stelian Tănase dezvăluie, pe blog, culisele asasinării poetului Nicolae Labiș, îmbrâncit sub roțile unui tramvai, în 1956, de doi agenți ai Securității. Totodată, istoricul pune pe tapet o serie de mărturii necunoscute publicului larg, printre care și cea expusă de scriitorul Zaharia Stancu (apropiat și răsfățat al nomenklaturii PCR), care a relatat că, în momentul în care Labiș a murit la spital, poetul nu a avut lumânări la căpătâi, ci doi securiști care l-au interogat până la ultima suflare.

”Evenimentul zilei” vă prezintă dezvăluirile lui Stelian Tănase.

Obscurizarea morții

”Despre Labiș s-a vorbit în mai multe procese politice și anchete la Securitate prin 1958-59. Unii dintre prietenii lui au fost arestați, interogați, judecați, închiși și eliberați în 1964, la amnistie. Subiectul anchetelor a fost legătura unor studenți și tineri scriitori cu Labiș pe fondul revoluției din Ungaria din toamna 1956. 1956 a fost și anul dispariției poetului. Împrejurările acelea sunt pînă azi neclarificate deși s-a vorbit mult despre moartea lui. Pare să existe cineva care a obscurizat urmele întregii afaceri. A fost Labiș lichidat de Securitate!? Asta e întrebarea cheie. Unii au scris și cărți despre dispariția lui. Zvonurile s-au înmulțit, versiunile diferă mult și merg de la asasinat la sinucidere, la un banal accident de tramvai, cu un bețiv căzut sub șine.

Numeroși dușmani

Cineva ii tradusese două poezii intr-o gazetă din Budapesta, ceea ce a alarmat oficialii de la București. Apoi erau rivalii din Școala de literatură. Unii au pozat chiar în prieteni în anii 60 cînd figura lui fusesere reabilitată. Nicolae Labis, speranța poeziei regimului comunist din anii 50, a întors oare armele împotriva acestuia? A fost pedepsit pentru faptul că susținea ideile revoluției de la Budapesta? Că citea literatură interzisă, că scria în ultima vreme poezii protestatare? Unde se ascunde adevărul? Nu fusese Labiș devotat regimului, poetul artei proletare ? Nu fusese un avîntat poet utecist?

Asasinat de Securitate. Dezvăluirile lui Zaharia Stancu

Într-o zi rece de decembrie, doi bărbați se pare că l-au îmbrîncit sub roțile unui tramvai, între biserica și spitalul Colțea și Muzeul Sutzu. Cind s-a stins, cîteva zile mai tîrziu, pe 22 decembrie, la spital din str. Ion Mincu, Nicolae Labiș nu a avut lumînări la căpătîi, ci doi securiști, spune Mircea Dinescu: “ Îl interogau si atunci. În 1972 mi-a povestit Zaharia Stancu …în biroul lui somptuos: Să-ți spun ceva despre Labiș! Știi că a murit cu securiștii la căpătîi la spital? Doi stăteau la căpătîiul lui și el nu le-a spus ce voiau ei – cine i-a tradus cele două poezii care-i apăruseră atunci, in ’56, intr-o revista maghiară! Și știi cum a murit? Da, călcat de tramvai! L-au împins puțin, tovarășe Dinescu, l-au împins puțin!”.

Ultimele ”drumuri” ale lui Labiș

Ironia face, că acea noapte să fie prima în care tramvaiele circulau și după miezul nopții. “A fost dus imediat la Spitalul Colțea, dar fiind fără speranță de supraviețuire, nu au vrut să-l țină bolnav acolo. A ajuns apoi la Spitalul nr. 9, dar nici aici nu au vrut să-l țină. Într-un final a fost acceptat la Spitalul de Urgența”, spune un martor”, scrie Stelian Tănase.