James Kirchick, un foarte cunoscut jurnalist din SUA, este autorul unei cărți care a născut mari discuții. Lucrarea se numește „Sfârșitul Europei. Dictatori demagogi și noul ev întunecat” (2018) și a fost tradusă și în română. Într-un interviu acordat pentru publicația print „Cronicile Curs de Guvernare”, jurnalistul vorbește despre mai multe teme prezente și în carte. O parte a interviului a fost publciat pe cursdeguvernare.ro.

El a adăugat în carte un capitol dedicat și Americii, țară măcinată de numeroase probleme sociale și politice.

„Președintele are tendințe autoritare”

„Mă îngrijorează clivajele politice, geografice și chiar generaționale care s-au consolidat între multiple sectoare societale. Cel puțin în timpul vieții mele nu am fost atât de fragmentați pe aceste chestiuni pe cât suntem astăzi.

Mare parte dintre temerile și preocupările pe care mulți dintre americani le-au avut despre supracentralizarea puterii, transformarea în dictatură, despre tendințele autoritare sunt, de fapt, exagerate. Sigur că președintele are tendințe autoritare, dar capacitatea de a manipula cu adevărat pârghiile puterii este limitată de Constituție.

Diagnosticul este mai degrabă unul opus riscul este de prăbușire a ordinii civile. Mai mult mă îngrijorează incapacitatea cetățenilor cu background rasial diferit, cu vederi politice diferite, de a argumenta unii cu ceilalți”, a spus americanul.

Bazele, în timpul Războiului Rece

Întrebat ce crede despre tribalizarea spațiului public, jurnalistul a răspuns.

„Sunt voci care plasează aceste rădăcini undeva în timpul Războiului Rece. Prima parte a Războiului Rece, în timpul lui Eisenhower, a fost mai degrabă marcată de consens politic, clasa de mijloc era puternică, inegalitatea era redusă, disparitatea dintre clasele economice nu era atât de mare, problema rasială era oarecum pe planul doi. Aceasta din urmă a căpătat cu totul alte proporții în anii ’60.

În mare măsură cred că încă trăim în America lui Richard Nixon – a diviziunilor pe care a reușit să le accentueze. Într-un fel, tipul de retorică, limbajul pe care l-a folosit dând o expresie politică unor frici și temeri legitime pe care le-a recunoscut la nivelul „majorității tăcute” seamănă foarte mult cu ce vedem astăzi. Este în mare parte aceeași realitate pe care o speculează și Donald Trump, prin discursul despre „lege și ordine”, de exemplu.