EVZ a publicat răspunsul fiicei dramaturgului, Marie-France Ionesco, referitor la problema românităţii tatălui ei şi la sărbătorirea centenarului dramaturgului în România.

Marie-France Ionesco a făcut publică, exclusiv pentru EVZ, poziţia sa despre românitatea tatălui ei şi despre sărbătorirea centenarului dramaturgului în România.

Fiica dramaturgului susţine că, pentru Ionesco, Franţa „a fost singura patrie”. „"Eugène Ionesco, scriitor francez de origine română", spune Micul Larousse. Definiţia e exactă”, afirmă Marie France-Ionesco în scrisoarea deschisă adresată EVZ.

„Într-adevăr, Eugène Ionesco s-a născut român, în România, şi a scris în româneşte în tinereţe. Dar esenţialul operei, opera dramatică, aceea care a marcat istoria teatrului european, e scrisă în limba franceză, limba lui maternă. "Patria unui scriitor îi este limba“, cum spune Cioran. Or, tocmai în jurul acestei opere doreşte România să organizeze ceremonii de recuperare naţională”,  subliniază Marie France-Ionesco.

Respect pentru sentimentele tatălui „Sunt acuzată de "boicot". Un adevărat "boicot" ar fi instrumentalizarea unui autor în scopuri de recuperare patriotardă. O operă dramatică e vie atâta timp cât este jucată, în România sau oriunde în altă parte. Pur şi simplu. Fără a deveni pretextul unui carnaval turistico-naţionalo-festiv cu surle şi tobe (...)”, punctează fiica dramaturgului.

„În sfârşit îmi este penibil dar sunt obligată să amintesc că, dacă Eugène Ionesco s-a simţit vreodată în exil, a fost nu în Franţa – ţara copilăriei sale – ci în România. Poziţia mea nu e dictată şi n-a fost niciodată dictată de "rasism", aşa cum mă acuză domnul Banu. Dorinţa mea e de a respecta cât mai fidel cu putinţă sentimentele lui Eugène Ionesco, dorinţa lui neînduplecată de a nu se lăsa recuperat de nimic şi de nimeni. Deci nici de România”, explică Marie-France Ionesco.

„Adevărul lui Eugène Ionesco” 

„Există zeci şi zeci de pagini, atât în jurnalele sale nepublicate cât şi în cărţi, în care sunt exprimate, uneori într-o formă mult mai violentă, aceleaşi sentimente. Toate aceste texte figurează în fondul Eugène Ionesco depus la Biblioteca Naţională a Franţei.

Mi-a fost într-adevăr extrem de greu să scriu acest răspuns care poate contraria sau răni publicul românesc. Mă gândesc mai ales la familia mea şi la prietenii mei români. Îmi pare foarte rău. Dar acesta este adevărul lui Eugène Ionesco”,  concluzionează Marie-France Ionesco, care îşi susţine argumentaţia prin citate din texte ale dramaturgului, pe care le puteţi citi în scrisoarea publicată exclusiv de EVZ.

În anul centenarului lui Eugen Ionescu, care s-a născut în noiembrie 1909, la Slatina, EVZ a publicat reacţii ale oamenilor de cultură din România, care au luat atitudine în faţa refuzului fiicei dramaturgului, Marie-France Ionesco, de a-l recunoaşte pe tatăl ei drept autor de origine română şi de a fi de acord cu manifestările sărbătoririi centenarului dramaturgului în România.

EVZ este singurul cotidian din România, care a scris despre acest subiect spinos.

Printre liderii de opinie din lumea teatrală  care au luat poziţie, în paginile EVZ, faţă de atitudinea fiicei marelui dramaturg, se numără Nicolae Manolescu, George Banu, Alexandru Dabija, Dorina Lazăr, Constantin Chiriac.

Fiica dramaturgului, Marie-France Ionesco, a răspuns punct cu punct, într-o scrisoare deschisă tuturor acuzaţiilor ce i s-au adus.  Scrisoarea lui Marie-France Ionesco este publicată integral în ediţia online - www.evz.ro.

Din România în Franţa

Vă prezentăm câteva dintre datele biografice ale dramaturgului.

Eugen Ionescu  (26 noiembrie 1909, Slatina - 28 martie 1994, Paris) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului şi membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse, născută Ipcar, avea cetăţenie franceză.  La vârsta de patru ani şi-a însoţit familia în Franţa, unde va rămâne până în 1924.

Eugen Ionescu a urmat Colegiul Naţional Sfântul Sava din Bucureşti, iar examenul de bacalaureat l-a susţinut la Colegiul Naţional Carol I din Craiova. A absolvit Facultatea de Litere din Bucureşti, obţinând licenţa în limba franceză.

A debutat în 1927 la revista literară a Liceului „Sf. Sava“, iar debutul editorial a fost cu volumul de versuri „Elegii pentru fiinţe mici”,  în 1931, la Bucureşti. S-a stabilit în Franţa în 1941, iar în 1950, a avut loc premiera primei piese „La Cantatrice chauve”/Cântăreaţa cheală”. A devenit creatorul, de notorietate internaţională, al teatrului absurdului. Dacă la început a publicat în limba română, piesele sale au fost scrise ulterior în limba franceză.

La 22 ianuarie 1970, Eugène Ionesco a fost ales membru al Academiei Franceze. În acelaşi an a primit Marele Premiu Austriac pentru Literatură Europeană. Dramaturgul a murit la 28 martie 1994 la Paris şi este înmormântat în cimitirul din Montparnasse.

OPERA

SCRIERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

„Elegii pentru fiinţe mici” (versuri, 1931), „Nu” (critică literară, 1934), "Englezeşte fără profesor" (piesă de teatru, 1943), "Război cu toată lumea" (publicistică, 1992).

SCRIERI ÎN LIMBA FRANCEZĂ

TEATRU „La Cantatrice chauve”, „La Leçon”, ”Les Salutations”, „Jacques ou la Soumission”, „L’Avenir est dans les œufs”, „Les Chaises”, „Le Maître”, „Le Salon de l’automobile”, „Victimes du devoir”, „La Jeune Fille à marier”, „Amédée ou Comment s’en débarrasser”, „Le Nouveau Locataire”, „Scène à quatre”, „Le Tableau", „L’Impromptu de l’Alma”, „Tueur sans gages”, „Rhinocéros”, „Délire à deux”, „Le Piéton de l’air”, „Le roi se meurt”,  „La Soif et la Faim”, „La Lacune”, „Exercices de conversation et de diction françaises pour étudiants Américains”, „Jeux de massacre”, „Macbett”, „Ce formidable bordel!”, „L’Homme aux valises”, „Voyages chez les morts”, „La Nièce-Épouse”, „Le Vicomte”, „Le Rhume onirique”, „Les connaissez-vouz?”, „Maximilien Kolbe”.

PROZĂ „La Photo du Colonel” (nuvele, 1962), „Le Solitaire” (roman, 1973)

ESEURI ŞI MEMORIALISTICĂ

„Notes et contre-notes” (1962),  „Journal en miettes” (1967), „Présent passé, passé present” (1968), „Antidotes” (1977), „Un homme en question” (1979), „Entre la vie et le rêve. Entretiens avec Claude Bonnefoy” (1987)”, „Une quête intermittente” (1987).

VOLUME DE DESENE „Découvertes” (1969), „Le Noir et le Blanc” (1981).

Pentru că centenarul Ionesco este un eveniment de maximă importanţă pentru cultura română, evz.ro vă invită la o dezbatere: Credeţi că Eugen Ionescu este scriitor român sau scriitor francez?

Articole  publicate pe această temă în evz:

Eugen Ionesco, interzis românilor

“Mă opun ca Ionesco să fie recuperate ca scriitor roman” Românitatea lui Ionesco, o tinichea pentru fiica sa GEORGE BANU: De ce?

Piedici în calea Zilelor Ionescu