România cea bolnavă întoarce spatele sportului. Şi se umflă. Cifrele sperie: opt milioane de români sunt supraponderali, peste jumătate dintre aceştia fiind obezi. Pentru mulţi, sportul înseamnă televizor, o mână de oameni care primesc medalii şi bani, seminţe, bere şi scandal ieftin. Chiar şi Ministerul Educaţiei nu îl vede prea diferit şi a decis că două ore de sport pe săptămână sunt prea multe pentru liceeni.
Tot mai puţini copii ies la joacă, astfel încât gospodinele îşi pot bate liniştite covoarele în spatele blocului. Cei mici preferă televizorul cu zece posturi de desene animate sau fascinantul calculator, sportul fiind în combinaţii de taste: cu Q alergi mai repede, cu D-şutezi etc. Dai pe gât o cola, mai înhaţi nişte floricele şi joci mai departe.
Aşadar, noua generaţie trebuie împinsă de la spate. Dar de cine? Europa se chinuie să facă faţă obezităţii, prin îndreptarea copiilor către sport. Noi însă, îi lăsăm să se îngraşe. Interzicerea fast-food-urilor din şcoli părea un pas bun, dar uite că nu e susţinut. Ministerul Educaţiei a decis să taie din orele de studiu, principala victimă fiind chiar sportul. Astfel, din anul şcolar 2009-2010, liceeni vor avea în orar numai o oră de sport. Adică 50 dintre cele peste 10.000 de minute pe care le are o săptămână. Părinţii, complicii ignoranţei din şcoli
Părinţii sunt bucuroşi că cei mici sunt feriţi de agresiunile din spatele blocului sau de eventualele accidente, iar şcolile nu se sinchisesc să organizeze concursuri şcolare. Comunismul a fost răsturnat, dar putea fi păstrată măcar tradiţia sportului în şcoli.
"Numărul mare al orelor de studiu trebuie dublat de mai multe ore de sport. După părerea mea, copilul ar trebui să facă măcar o oră de sport pe zi, fie că o face la şcoală sau în timpul liber. Sportul face bine metabolic, dormi mai bine, te ajută să înveţi mai bine. Şcoala nu încurajează copilul spre sport, iar părinţii nu au timp să se ocupe de îndreptarea copilului lor spre sport. Doar 5% dintre părinţi îşi încurajează copii în acest sens" - Luiza Vitan, medic endocrinolog la Spitalul Clinic de Copii "Grigore Alexandrescu"
Aşadar, întrebarea "De ce părinţii nu îşi însoţesc copii la o alergare în parc?" nu prea mai are rost. Mamele mai cumpără o ciocolată şi se duc la medicul de familie, să facă rost de o scutire de sport, ca odrasla să aibă mai mult timp pentru învăţat.
Sportul fără cap şi coadă
Ne mândrim cu câţiva sportivi de performanţă, dar am uitat că scopul acestora este de a încuraja românii spre sportul de masă. Sportul este perceput ca distracţie la televizor şi rămâne în cutia aia pătrată sau dreptunghiulară din faţa noastră. Îi admirăm sau îi invidiem, dar niciodată nu încercăm să le imităm stilul sănătos de viaţă.
Nadia arată extraordinar la 47 de ani, iar despre Piţurcă n-ai zice că are 52. Românul de rând, însă, este un rotofei bolnav, care îşi umple atent rafturile cu medicamente: unele pentru dureri, altele pentru inimă şi stomac. Femeile se dau cu cremă anticelulitică, pentru a ascunde un adevăr deranjant pentru ele. Ne place să ne tratăm sau să ne iluzionăm că ne tratăm, dar nu avem puterea să ne vindecăm prin efort.
Care ar trebui să fie locul sportului în cotidian?
Recomandările noastre
