EVZ a publicat, la începutul acestei săptămâni, o serie de articole care l-au adus în atenţie pe Daniel Valentin Ceauşescu, în vârstă de 28 de ani, moştenitorul secret al fostului dictator.
În jurul copilului lui Valentin Ceaşescu şi al Iordanei Borilă s-a păstrat un secret total în ultimii 20 de ani, timp în care a locuit şi a studiat în Statele Unite ale Americii. Deşi a afirmat cu tărie că nu doreşte să intre în peisajul politic românesc, Daniel Valentin are numeroase atuuri care l-ar putea propulsa pe scena politică.
Decesul bunicului Oanei Mizil, Paul Niculescu Mizil, în decembrie 2008, a provocat apariţia în public a lui Daniel şi a mamei sale. Acest lucru este confirmat de deputata PSD pe blogul său personal.
Tinereţea şi pregătirea sa sunt două argumente puternice pentru o eventuală reuşită politică. Numele său, resimţit ca un stigmat, s-ar putea transforma într-un atu.
Postarea Oanei Mizil, titrată "Daniel Valentin Ceauşescu, un nume de care se va auzi" vine în aceeaşi zi cu dezvăluirile din "Evenimentul Zilei", fiind motivată de faptul că numele familiei ei s-a regăsit în paginile cotidianului nostru.
"Ceauşescu", onoare sau dezonoare?
Oana Mizil recunoaşte că, în urma relaţiilor celor două familii, a avut ocazia să îl cunoască pe Daniel, care i-a lăsat o impresie plăcută. "După plecarea lui în Statele Unite, îmi amintesc că l-am revăzut prima oară în urmă cu un an. Am discutat, mi-a spus că era licenţiat în Fizică şi Filosofie. Am rămas profund impresionată de inteligenţa, cultura şi, mai ales, de extraordinara modestie de care dă dovadă Daniel. Este un tânar absolut încântător, sclipitor şi, aşa cum am mai spus, un tânăr cu o aleasa educaţie şi extraordinar bun-simţ", susţine aceasta pe blogul său.
Ea susţine că, luând în considerare calităţile sale i-a sugerat lui Daniel să intre în politică. "Chiar dacă răspunsul a fost negativ, convingerea mea este că viitorul politic al României depinde de aceşti tineri inteligenţi şi motivaţi. Indiferent de numele pe care îl poartă", a conchis Oana Mizil.
Ea este convinsă că Daniel va avea un viitor împlinit şi asta nu pentru că este nepotul soţilor Ceauşescu.
"Este posibil ca acest lucru să-i dăuneze, chiar.
Am simtit, pe propria-mi piele, cât este de dificil, uneori, să porti istoria pe umeri",
Oana Mizil
Când vorbeşte despre cât este de dificil să porţi "istoria pe umeri", Oana Mizil se referă la faptul că este nepoata celebrului Paul Niculescu-Mizil, fost ministru al educaţiei şi învăţământului (1972-1976) şi ministru de finanţe (1978-1981). Cunoscută mai ales în lumea modei, ea a decis anul trecut să candideze pentru un loc în Parlamentul României, şi a reuşit.
"Un principe pentru Cotroceni"
Principele Radu Duda a fost primul care şi-a anunţat oficial candidatura pentru preşedinţie. Deşi a repetat insistent că nu va fi vorba despre o alegere între monarhie şi republică, Principele şi-a presărat discursurile cu referiri la casa regală, care ar trebui să funcţioneze ca un garant pentru alegători.
Casa Regală este cea care a făcut cele mai multe lucruri bune pentru România, alături de Biserică, Academie, Armată, aceasta a fost ideea principală a discursului de lansare în cursa electorală.
Oportunitatea candidaturii sale a fost amplu dezbătută în presă, Principele beneficiind de vizibilitate mediatică în intervale orare benefice audienţei, şi în cadrul partidelor care încearcă să cuantifice pericolul electoral reprezentat de prinţul consort.
La scurt timp de la anunţul oficial al candidaturii, Evz.ro a stat de vorbă cu un politolog, un istoric şi un om politic de filiaţie promonarhistă pentru a desluşi motivele şi contextul angajării electorale a Principelui Duda. Prognozele, deşi marcate de incertitudini, desenează tabloul unui eşec.
"Care este electoratul pe care mizează Principele Radu?" rămâne întrebarea-cheie, al cărui răspuns ar putea prefigura chiar rezultatele scrutinului din toamnă.
Reţeta candidaturii independente, promovate cu succes de "independentul numărul 1", devenit edil general al Capitalei, are acum un nou ingredient- o urmă de nostalgie morahistă, a cărei destinaţie rămâne încă incertă.
Monarhiştii convinşi ai deceniului trecut par să fi dispărut, iar numărul celor care îi aduc un omagiu dictatorului Ceauşescu, în fiecare an, la mormântul acestuia, este din ce în ce mai mic.
Electoratul resimte însă diminuarea resurselor politice ale României, iar "alegerea răului celui mai mic" a devenit o deviză electorală.
În lipsa unei variante, credeţi că "resuscitarea" nostalgiilor ar putea funcţiona? Ce şanse ar avea nepotul lui Nicoale Ceauşescu în politică şi care credeţi că va fi rezultatul Principelui Radu în cursa pentru preşedinţie?
Recomandările noastre
