Afacerea a fost aranjată în luna mai 2014, de Anshu Jain, afacerist britanic de origine indiană, la vremea respectivă co-preşedinte executiv al Deutsche Bank, şi de şeicul Hamad bin Jassim al-Thani.

Şeicul, cunoscut şi ca HBJ, după iniţialele sale, fost prim-ministru al Qatarului, este unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi oameni din zona Golfului.

HBJ fusese multă vreme un client fidel şi respectat al Deutsche Bank, până când să negocieze în mod discret cu Anshu Jain un târg prin care investea 1,75 miliarde de euro, devenind astfel unul dintre cei mai importanţi acţionari ai instituţiei financiare cu sediul în Frankfurt.

Jain a salutat cu entuziasm afacerea, deoarece părea că Deutsche Bank a câştigat un partener puternic, capabil să aducă un reviriment al băncii. Mai ales că acest partener sprijinea făţiş strategia lui Jain de a consacra banca germană ca pe ultima bancă de investiţii din Europa cu o anvergură globală.

Şi guvernul german a salutat tranzacţia, ba se pare că a şi sprijinit-o discret.

Însă la doi ani şi jumătate după această afacere, Deutsche Bank se află pe buza prăpastiei, ameninţând să târască în catastrofă întreaga Germanie.

Jain a fost demis de la conducerea băncii din cauza crizei şi a activităţii sale, considerate nemulţumitoare. Succesorul său, tot un britanic, John Cryan, care a preluat funcţia de 15 luni, a eşuat şi el în tentativa de a oferi băncii o strategie coerentă, pierderile curg pe bandă rulantă, iar neîncrederea acţionarilor şi a clienţilor creşte de la o zi la alta.

Pe 15 septembrie, Departamentul de Justiţie al Statelor Unite a dispus ca Deutsche Bank să plătească 14 miliarde de dolari amendă, ca urmare a acuzaţiilor de fraudă cu titluri de valoare în perioada anterioară crizei mondiale din 2008.

Vestea nu a făcut decât să sporească panica în cercurile de afaceri şi cele politice, vehiculându-se zvonuri că guvernul de la Berlin ar putea interveni cu un ajutor financiar de urgenţă pentru a salva banca.

În prezent, în interiorul şi în jurul Deutsche Bank domnesc haosul şi îngrijorarea, în ciuda eforturilor echipei lui Cryan de a linişti atmosfera cu mesaje optimiste.

Valoarea de piaţă a băncii s-a prăbuşit de la 35 de miliarde de euro, acum un an, la numai 15 miliarde. HBJ, ca investitor strategic, şi vărul său, fostul emir al Qatarului, şeicul Hamad bin Khalifa al-Thani, adus şi el ca investitor, se bănuieşte că au pierdut peste un miliard de euro. Pe hârtie, cel puţin.

În vara aceasta, cei doi şi-au mărit participaţia, ajungând să deţină cu puţin sub 10% din companie, însă valoarea de piaţă a Deutsche Bank a continuat să scadă.

Cu toate acestea, se pare că tocmai preţurile reduce ale acţiunilor îi încurajează pe şeici să investească şi mai mult acum, când cu câteva miliarde de euro ar putea dobândi controlul asupra Deutsche Bank.

Potrivit unor informaţii obţinute de Der Spiegel, verii şeici ar avea în plan să consolideze banca cu o nouă infuzie de capital şi să dobândească controlul pachetului de control de 25%, împreună cu alţi investitori.

În acest scop, ei ar putea intra în parteneriat cu câteva fonduri de investiţii de stat şi se pare că au şi găsit amatori pentru realizarea tranzacţiei.

Însă aceleaşi surse au declarat pentru Der Spiegel că şeicii nu au de gând să îşi asume un asemenea risc dacă nu vor avea un cuvânt greu în deciziile de afaceri ale Deutsche Bank. Astfel, ei ar fi profund nemulţumiţi de modul în care banca este condusă de echipa lui Cryan şi de faptul că nu reuşeşte să iasă din criză, fiind permanent în poziţie defensivă şi lipsindu-i iniţiativa.

Şeicii cred că problema băncii nu poate fi rezolvată doar prin injectarea de capital, şi şi-au exprimat nemulţumirile deschis într-o întâlnire pe care au avut-o în iulie cu avocatul Deutsche Bank, Stefan Simon.

Dacă şeicii îşi vor majora cota deţinută în companie, este foarte probabil că presiunile lor vor creşte, pentru a provoca schimbări în managementul Deutche Bank.

Pe de altă parte, este puţin probabil ca guvernul de la Berlin să intervină pentru a-i împiedica pe şeici să pună mâna pe bancă. Ministrul de Finanţe, Wolfgang Schäuble, nu a manifestat vreo obiecţie: „Nu avem probleme faţă de un astfel de investitor”, ar fi spus acesta, citat de surse ale Der Spiegel.

Ministrul nu crede că şeicii ar avea vreo agendă ascunsă, ci numai că, asemenea oricăror investitori strategici, vor să-şi plaseze banii în siguranţă.

Cu alte cuvinte, conchide Spiegel:

„Ce este bun pentru Qatar, este bun şi pentru Germania.”


Teoretic, în cazul în care şeicii ar pune mâna pe pachetul de control de 25%, guvernul german ar putea interveni, conform reglementărilor din legea comerţului exterior. Însă, un oficial din echipa lui Schäuble a explicat ce motivează reţinerea Berlinului de a bloca o astfel de tranzacţie:

„În acest moment, Deutsche Bank este o instituţie germană numai cu numele.”

Mai mult de jumătate din acţiunile companiei sunt în proprieatea străinilor, iar modelul de afaceri al băncii este unul global.

„În acest sens, orice investitor strategic poate ajuta la crearea stabilităţii.”

Unul dintre motivele pentru care Berlinul este gata să-i primească pe şeici cu braţele deschise îl reprezintă speculaţiile din ultimele săptămâni privind un ajutor financiar guvernamental pentru bancă.

Evident, guvernul va fi obligat să intervină, dacă se dovedeşte că situaţia Deutsche Bank ameninţă întregul sistem financiar al ţării. Însă cu puţin timp înaintea alegerilor parlamentare de anul viitor, ultimul lucru pe care şi-l doreşte echipa lui Merkel este să explice contribuabililor de ce trebuie să plătească ei pentru a salva Deutsche Bank.

Pe de altă parte, WikiLeaks a dezvăluit acum marţi un e-mail al lui Hillary Clinton către şeful său de campanie, John Podesta. Mesajul datează din 2014, pe când Podesta era consilier al preşedintelui Obama.

În e-mail-ul din 17 august, Clinton îi scrie lui Podesta că Arabia Saudită şi Qatarul acordă sprijin financiar şi logistic pentru ISIS şi alţi terorişti islamici sunniţi.

Iată pasajul respectiv:

„Pe măsură ce această operaţiune militară / paramilitară se desfăşoară, este nevoie să folosim mijloacele noastre diplomatice şi ale serviciilor secrete pentru a exercita presiuni asupra guvernelor din Qatar şi Arabia Saudită, care oferă sprijin financiar şi logistic clandestin pentru ISIS şi alte grupări radicale sunnite din regiune.”

Întâmplător sau nu, mesajul lui Clinton era trimis la trei luni după ce şeicul al-Thani, fost prim-ministru al Qatarului, devenea investitor strategic la Deutsche Bank.

În contextul valului de imigraţie islamică abătut asupra Occidentului şi al exploziei (!) fenomenului terorist, este cel puţin îngrijorător că ultima mare bancă din Europa cu anvergură globală poate ajunge sub controlul unor şeici dintr-o ţară bănuită că ar fi una dintre finanţatoarele ISIS.