Destituirea lui Trump: efectele dramatice asupra membrilor administrației

Destituirea lui Trump: efectele dramatice asupra membrilor administrației

Spunea cineva, o persoană extrem de onorabilă, fost comandant de prim plan al Armatei Americane și membru în administrații americane succesive, dar al cărui nume nu am autorizația să-l divulg, că schimbările dese din administrația Trump nu sunt doar rezultatul confruntărilor directe cu președintele și al schimbării de stare de spirit a acestuia, iar calitatea discutabilă a membrilor administrației numiți are și alte resorturi.

În primul rând, toată lumea știe că, dacă intri în administrația Trump, îți trebuie avocați buni și scumpi, pentru că sigur ajungi să ai de a face cu justiția sau audierile, mai devreme sau mai târziu. Dacă ai bani, nu te compromiți. Dacă nu ai bani, avocații te mănâncă și nu te bagi.

De aceea astăzi administrația Trump este o colecție eterogenă de aventurieri, oameni nesiguri, cu pregătire discutabilă, oameni cu o anumită situație pecuniară care vor să-și adauge la CV și o poziție în administrație, cel mai simplu de obținut în condițiile de astăzi. Nu înseamnă că în administrație nu se află și diplomați de carieră extrem de respectabili, militari cu cariere în spate – dar măturați lesne de zona politică dacă nu execută întocmai și la timp dorințele Președintelui, vezi cazul Richard Spencer, Navy Secretary, eliberat de șeful Pentagonului, Mark Esper, practic peste noapte în cazul Eddie Gallagher, soldatul SEAL condamnat și grațiat de Trump, pe care președintele l-a vrut reinstalat în operațiuni speciale, deși a fost condamnat legat de crime de război.

Pe de altă parte iată că, în cazul Don McGahn, consilier la Casa Albă, citat în fața Comisiei juridice în cazul privind interferența în alegerile din 2016 a Rusiei, anchetate de către procurorul special Robert Muller, chemat în fața Comisiei Juridice a Camerei Reprezentanților, acesta a refuzat să se prezinte – la îndemnul Casei Albe care invocă privilegiile executive prezidențiale și imunitatea Președintelui – și s-a adresat instanței pentru a stabili care din cele două obligații trebuie respectate: să se prezinte în fața Congresului, ca orice cetățean, sau să nu se prezinte, ca fost angajat al Casei Albe care trebuie să-i fie loial președintelui care îi cere să nu se prezinte și care beneficiază de imunitate.

Ne puteți urmări și pe Google News

 În acest caz, s-a pronunțat un judecător federal ieri: Judecătorul Ketanji Brown Jackson a hotărât că este obligația lui McGahn să se prezinte la audiere, pentru că nimeni nu e mai presus de lege, nici măcar președintele american, că imunitatea sa nu se extinde la angajații săi sau foștii angajați, iar privilegiile președintelui legate de loialitatea angajaților Casei Albe nu se extind în mod absolut. "Oficialii executivi nu sunt imuni în mod absolut în fața proceselor din Congres care sunt obligatorii pentru ei, indiferent de câte ori a existat susținerea ramurii executive despre anumite  privilegii și imunitate de care ar beneficia și angajații Casei Albe și chiar dacă Președintele a cerut oficial naîndeplinirea acestor obligații și să nu răspundă la citații", menționează hotărârea judecătorească de primă instanță.

Judecătorul Jackson menționează în motivația sa explicit că Președintele "nu are puterea " de a-și opri ajutoarele din administrație să răspundă citațiilor din partea Congresului, subliniind, spre deliciul presei, că "președinții nu sunt regi". "Nimeni, nici chiar șeful Executivului, nu este deasupra legii" a insistat motivația. Evident, ministerul Justiției a anunțat că va face apel la această hotărâre judecătorească. Fiind vorba despre relațiile între puterile statului, Executivă și Legislativă, cel mai probabil cazul va merge spre Curtea Supremă, acolo unde republicanii au o majoritate.

Nu înseamnă că decizia nu va veni în sensul evident, al controlului Executivului de către Legislativ, doar că timpul necesar unui asemenea caz excede cu mult termenul livrării actelor de impeachment pentru Trump, votului din Camera Reprezentanților și înaintarea spre judecata Senatului, ba chiar ar putea excede ca interval și votul la alegerile prezidențiale din noiembrie anul viitor. Totuși judecata e relevantă, în sistemul anglo-saxon, prin puterea sa de precedent, ceea ce înseamnă că oricând, pe viitor, lucrurile vor merge în această direcție stabilită, deci cu obligația personalului Casei Albe de a se prezenta la audierile din Congres.

Totuși judecătorul subliniază că Mr McGahn, ca și orice alt angajat, poate folosi privilegiul confidențialității de fiecare fată când este cazul, în timpul audierii, pentru a proteja informații sensibile ce țin de activitatea sa în sprijinul președintelui. Imediat după pronunțare, Președintele Comisiei juridice a Camerei, Jerrod Nadler, a anunțat că-l așteaptă pe acesta să-și îneplinească obligațiile ce rezultă din citație cât se poate de prompt.

Și această pronunțare a justiției crează din nou presiuni asupra întregului staf de la Casa Albă, chiar și cel ce dorea să fie exonerate sau dorea să evite apariția în fața unei comisii a Congresului. Motivația e simplă: a minți în fața unei comisii e o infracțiune federală care antrenează condamnarea penală. Or în fața audierilor și întrebărilor Congresului, nu poate exista decât formula răspunsului sincer - chiar dacă pot fi evitate anumite teme asupra cărora nu a existat o întrebare specifică. Pe de altă parte, amendamentul ce presupune tăcerea și a nu răspunde la o întrebare este utilizabil doar atunci când răspunsul l-ar incrimina pe cel în cauză, deci poate alege, în asemenea condiții, tăcerea în fața comisiei, invocând amendamentul care-i protejează drepturile individuale, respectiv dreptul de a nu se auto-incrimina ca efect al obligației de a răspunde sincer la o întrebare a membrilor comisiei în cadrul unei audieri.

Oricum preocuparea majoră rezidă în modul în care va fi constituită administrația Trump într-un eventual al doilea mandat. Deja este campioană la posturile libere, neocupate sau ocupate de către persoane ce exercită funcțiile ad interim, nu de oameni care au trecut prin furcile caudine ale audierilor în Congres și au reușit să treacă de vot. Asta deoarece în administrația americană există două categorii de oficiali, înalții oficiali care ocupă pozițiile de secretari sau subsecretari - echivalent miniștri – cea de șef al administrației și consilier prezidențial și categoria personalului care sprijină pe Președinte și care este numit diret de președinte sau de către consilierii președintelui, deci nu au nevoie să treacă prin votul Congresului. În ambele categorii, perspectivele constituirii unei posibile viitoare administrații nu sunt tocmai roz.