Toate acestea ar fi de fapt destul de îngrijorătoare dacă actualul președinte ar fi fost unul care imită comportamentul autocraților. Am avea dreptate să ne panicăm dacă omul de la Casa Albă ar fi cineva care, bunăoară, ar ataca presa printr-o retorică stalinistă, ar transforma minoritățile în țapi ispășitori, ar cere încarcerarea adversarilor politici, ar politiza statul de drept, ar angaja amici și rude în posturi înalte, ar cere ca unei întregi religii să i se interzică intrarea în țară, ar profita direct de pe urma funcției sale și ar invita adversari străini să-l ajute să rămână la putere.
Bun, poate a venit vremea să spargem sticla.
A doua zi după ce procurorul special Robert S. Mueller III a depus mărturie în Congres, Trump s-a simțit exonerat. Atunci a făcut el de acum celebrul apel telefonic către președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Lecția e clară: atunci când Trump simte că a scăpat basma curată cu ceva, se simte și încurajat să testeze noi limite. Ce va mai testa el odată ce va fi fost absolvit de Senat? Și dacă va testa acele limite în încercarea de a-și asigura realegerea - cum deja a făcut-o în cazul ultimului abuz de putere - vor mai fi măcar alegerile din 2020 libere și corecte?
Democrația este fragilă. Ea e construită pe o fundație de legi și norme care se dezvoltă de-a lungul deceniilor. Una dintre cele mai importante norme în orice democrație este așteptarea generală ca oficialii aleși care abuzează de puterile lor formale pentru câștig personal ori politic să se confrunte cu consecințe severe. Trump nu se va confrunta cu nici una. Iar democrația americană, care deja s-a veștejit sub un președinte cu grave impulsuri autoritare, va continua să se mistuie.
Părinții fondatori ai Americii au anticipat apariția unui demagog corupt. Ei pur și simplu n-au anticipat că ascensiunea lui va coincide și cu un Congres complice care va deschide bucuros o cale către o președinție autoritară (RADOR).
Recomandările noastre
