Destinul crunt al unei mari actrițe. Meciul Naționalei cu Ungaria a băgat-o în mormânt

Destinul crunt al unei mari actrițe. Meciul Naționalei cu Ungaria a băgat-o în mormânt

„Generația de Aur” a Ractorilor omâniei este pe punctul de a se pierde, ușor și trist, în negura timpului. Poate că țara noastră nu excelează la multe capitole, însă când vine vorba de lumea artistică, putem spune, cu mâna pe inimă, că avem cu ce să ne mândrim. Arta se naște din tragedie și tot acolo se sfârșește.

Astfel, în ultimii ani, nume grele din „Generația de Aur” au jucat ultimele acte din cel mai important spectacol al lor: viața. De cele mai multe ori, ca o ironie cruntă a sorții, cei mai iubiți și talentați actori ai României au avut parte de o moarte crudă, complet nedemnă de strălucirea și talentul cu care i-au încântat pe români timp de generații întregi.

Azi, 15 octombrie 2020, se împlinesc 22 de ani de la decesul uneia dintre marile stele ale României, Leopoldina Bălănuţă, actița care a murit enervându-se de la un meci de fotbal.

Viața profesională  

Ne puteți urmări și pe Google News

Actriţa Leopoldina Bălănuţă s-a născut la 10 decembrie 1934, la Păuleşti, judeţul Vrancea.

În 1957 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”.I.L.Caragiale”. În acelaşi an şi-a început activitatea artistică la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. În 1959 a venit la Bucureşti, la Teatrul pentru tineret şi copii (devenit Teatrul Mic), unde a jucat circa patru decenii.

A fost actriţă de teatru şi film, interpretând roluri în piese din dramaturgia naţională şi universală pe scenă, la TV, la Radio şi în filme.

A creat numeroase recitaluri de poezie, pe versuri de Eminescu, Nichita Stănescu, R. M. Rilke, Ion Barbu. A debutat pe scena Teatrului Mic cu piesa „Prima întâlnire"

În cei 40 de ani de activitate teatrală pe scena Teatrului Mic sau a Teatrului Bulandra, Leopoldina Bălănuţă a dat viaţă mai multor personaje pline de dramatism. A fost Veta din '„O noapte furtunoasă” (1957), Gittel din „Doi pe un balansoar” (alături de Victor Rebengiuc, 1964), Baba Maranda din „Baltagul” (1968), Veronica, alături de Florin Piersic, din „Eminescu şi Veronica” (1970), Antigona, din piesa cu acelaşi nume (1971), Sonia din „Unchiul Vania” (1978), Magda Mărculescu din „Un pahar cu un sifon” (1980), Regina Margareta din „Ivona Principesa Burgundiei” (1983), Isabella din „Amurgul burghez” (1986), Volumnia din „Coriolan” (1987), Dandanache din „O scrisoare pierdută” (1988), Medeea din „O trilogie antică” (1990), primăriţa din „Dacă dă Dumnezeu şi plouă”(1993.