Într-o lume perfectă, imprefectă, în societate avem mai multe tipuri de personalitate și, fiind atât de diferiți, ajungem să ne facem viață de zi cu zi un pic mai animată.

Fie că avem conflicte interioare sau cu cei din jur, fie că nu îi înțelegem pe cei de lângă noi sau chiar noi suntem greu de înțeles pentru alții și iar cu alții rezonăm atât de repede și de bine, realizăm că absolut toate răspunsurile se găsesc în tipurile de personalitate pe care le avem.

Astăzi am ales să vorbesc despre personalitățile schizoide pentru că de cele mai multe ori chiar dacă nu știm să le identificăm remarcăm că ceva este greu de înțeles când vine vorba de ele. Iar cei care cunosc termenul nu înțeleg ce înseamnă acest tip de personaliate.

Trebuie să deosebim încă de la început personalitățile schizoide de schizofrenie. Sunt adesea asociate greșit pentru că ambele au rădăcina greacă „schizo” care înseamnă „rupt”, în sensul rupt de realitate. Schizofrenia nu este un tip de personalitate, ci este o tulburare mintală. Pacienții schizofreni au idei delirante și suferă de perturbări ale facultăților intelectuale.

Trăsăturile personalităților schizoide

​Nu caută compania prietenilor sau a familiei;

● Nu leagă prietenii cu ușurință;

● Nu le place să lucreze în echipă. Preferă activități solitare;

● Sunt indiferenți atât la aprecieri cât și la criticile celorlalți vizavi de propria persoană;

● Sunt mai mereu detașați atunci când vine vorba de implicare emoțională;

● Nu vorbesc despre ei și nu empatizează cu cei din jur.

Personalitățile schizoide consideră că relațiile cu cei din jur sunt imprevizibile, epuizante, un izvor de neînțelegeri și că cel mai bine este să fie evitate. Această concluzie apare după o perioadă în care au încercat să fie mai sociali și au eșuat în a menține relații de acest tip. Cu toate acestea sunt în zona de confort în cadrul familiei și dacă ajung să simtă nevoia să socializeze se vor îndrepta către membri acesteia.

Cum să ne purtăm cu astfel de oameni

​Să le respectăm nevoia de singurătate. Atunci când sunt solitari sunt în zona de confort și categoric nu devin conflictuali, ci din contra, pot aduce un plus de valoare. În tăcerea lor în anumite situații pot fi o companie plăcută, mai ales atunci când nu simțiți nevoia să dați explicații, să povestiți întâmplările de la muncă și atunci când aveți nevoie de liniște.

Să le punem în situații care sunt pe măsură lor. Este important să evaluăm persoana din fața noastră pentru că așa vom ști dacă este capabilă să ducă la bun sfârșit sau nu, dacă îi depășește sau nu competența. Personalitățile schizoide nu trebuie să primească prea multe lucuri de făcut într-un timp scurt și nici să lucreze în echipe.

Să le observăm lumea interioră. Schizoidul are o lume interioară bogată, gândirea sa este amplă și originală pentru că el face apel la vis și imaginație. În lumea sa interioară este așa cum nu avem ocazia să-l vedem în viața reală. Atunci când este singur, de fapt este acorat în propria lui realitate și în timpul acesta poate desena, compune arii de operă sau chiar să scrie texte profunde.

Să le apreciem calitățile. Dacă ne focusăm atenția pe defecte atunci nu o să avem timp să vedem și partea pozitivă. Nu toți trebuie să fim la fel și este lesne de înțeles că schizoizii pot face performanță dacă sunt scoși în evidență.

Nu este recomandat să le cerem să-și manifeste emoțiile, să îi forțăm să vorbească atunci când nu vor și să îi lăsăm să se izoleze prea mult. Iar când aceste aspecte sunt respectate, atunci și relaționarea cu aceștia o să fie mai eficientă.