Am făcut o adevărată pasiune pentru serialul Homeland, al cărui prim serial a fost difuzat în Statele Unite în octombrie 2011, ajuns între timp la cel de-al șaselea sezon.

 Inspirat dintr-un serial israelian intitulat Prizonieri de război, Homeland urmărește cariera agentei CIA Carrie Mathison (interpretată de Claire Danes) și a mentorului ei, Saul Berenson (interpretat excepțional de Mandy Patinkin). Carrie Mathison are misiuni importante și riscante, chiar dacă din punct de vedere medical se confruntă cu o problemă serioasă, fiind diagnosticată cu dezordine bipolară. În absența medicamentelor, comportamentul ei poate fi greu de controlat. Într-unul dintre episoade, inamicul intră în posesia informațiilor ei medicale și reușește să îi schimbe pastilele, ceea ce o scoate pentru o vreme din luptă. Pe lângă faptul că scenariul e superb scris, Homeland a reușit în acești șase ani să aducă pe micul ecran probleme care preocupau audiența nord-americană în fiecare moment. În cel de-al șaselea sezon, principala temă e cum anume comunitatea de informații poate determina deciziile președintelui ales, mai cu seamă atunci când acesta nu pare a fi înclinat să asculte de sfătuitorii din umbră. La un moment dat străzile din New York se umplu de manifestanți plini de furie, care își exprimă ura față de președintele ales. Saul Berenson, care în film deține o funcție în conducerea operativă a CIA, atrage atenția președintelui ales că acest scenariu e foarte similar cu ceea ce s-a întâmplat în trecut în Chile sau Nicaragua, adică o campanie menită să descătușeze ura, și că acest proces se produce prin campanii media bine calculate. „Nu vedeți că vă bateți pentru viețile voastre?“ spune experimentatul agent CIA președintelui ales și șefului de staff. Adică, într-un scenariu apocaliptic, manifestațiile populare din New York ar putea pune în pericol regimul politic din SUA? Bine, noi acum povestim despre filme în acest articol, nu-i așa? Dar dacă ne amintim că și revoluția română a fost o amplă descătușare a furiei populare, că multe dintre episoadele istoriei recente petrecute fie în Europa, fie în lumea arabă, s-au desfășurat în stradă, nu ne rămâne decât să ne întrebăm: când are loc o manifestație pe bune și când e vorba despre un context mediatic comandat de undeva? Mai există manifestații pe bune? În serialul Homeland vedem o firmă privată care angajează postaci de profesie, creatorii multor profiluri fictive pe internet, pe care le administrează profesionist, și aceia produc milioane de intervenții în serie când e nevoie de ei. Cât din toate acestea sunt ficțiune și cât sunt realitate? E important să știm că aceste lucruri ar putea să existe și că ar putea să determine felul cum gândim și acționăm? Ce mai e convingere sinceră în oceanul de informații de azi?