Ultimele zile au subliniat în Republica Moldova o înclinație fantastică de a instala haosul. Iar sub imperiul unei neînțelegeri generale a realităților, a unor narațiuni paralele, pescuitorii în ape tulburi să-și facă mendrele și agendele personale.

Din păcate, toate aceste realități se desfășoară ca un adevărat experiment asupra unei populații supuse deja în mod excesiv unui război informațional făcut cu mijloace calificate și care se extinde astăzi la episoade de-a dreptul grotești. Asta pentru că la Chișinău se bate om cu om și nu mai înțelege nimeni nimic în noianul de manipulări, dezinformări și note groase și radicale pe care le emit diferiții purtători de mesaje din spațiul public, în absența unei comunicări eficiente, a unor mesaje pertinente și echilibrate, a unor explicații la timp ale autorităților.

Prima narațiune ne vorbește despre confruntarea dintre români și ruși, dintre orientarea europeană și cea euro-asiatică sau pro-rusă. O asemenea temă este una constantă și are drept unică alternativă varianta vițelului blând care suge de la două vaci. O lipsă de decizie pe dimensiunea orientării strategice a Republicii Moldova, o dată pentru totdeauna, complică fundamental tema, iar în condiții de criză și de confruntare pe linile est-vest, postura așezării fundului în două luntrii nu mai ține. O decizie a cetățenilor Republicii Moldova trebuie luată. Vrem, nu vrem, este o decizie fundamentală și cu componenta sa identitară deopotrivă. Nu poate fi ignorată, e prezentă, iar cei care susțin că nu există o asemenea confruntare și că e vorba despre alte linii de forță, interes și confruntare se află în spațiul de manipulare majoră. Așa cum cine ignoră celelalte componente ale complexității situației de la Chișinău, cine este reducționist și radical, fără nuanțe, e la fel de manipulator. Pentru că nu albul și negru sunt la Chișinău în discuție, oricât de simple ar fi de identificat, ci o mare de griuri, din care trebuie să alegi formula cea mai luminoasă, mai puțin întunecată, dar să se și potrivească la nivelul actorilor ce joacă în piața politică de la Chișinău. Pentru că știința deosebită este să faci ce trebuie cu ce există pe piață, nu inventând soluții miraculoase și oameni providențiali care nu există.

Dar nu aceasta este singura narațiune și abordare absolută pe care o „vinde” mass media, politicienii și experții populației. Complexitatea vine și cu narațiunea ce vorbește despre stat capturat și absolutism la Chișinău, despre tendința unui singur partid și a unui singur om de a asuma puterea în stat, de a confisca toate pozițiile publice și de a domina statul. Această narațiune este și ea perfect valabilă și cu argumente imbatabile: un partid cu 19 deputați la alegeri deține președinția Parlamentului, primul ministru și, cel mai probabil, va reuși și alegerea președintelui. Dar acești pași se fac netransparent, prin lovituri surpriză, fără negocieri reale cu partidele și pertractări respectiv împărțirea funcțiilor și a responsabilităților, ci prin acapararea de parlamentari, în grup sau la bucată, preluarea în forță a unor instrumente și funcții, la limita regulamentelor și a regulilor jocului, câteodată la limita legii. O alternativă care nu ajută în nici un caz la credibilitatea și legitimarea Guvernului constituit, iată, sau a demersurilor acestuia. O politică făcută nu pe baza incluziunii, dialogului și a compromisului, ci a forțărilor, excepționalismului, al unilateralismului. Ceilalți ar spune că blocajul politic trebuia tăiat ca și nodul gordian, că nici șahul etern nu e o soluție Pe de altă parte, și eliminarea din dezbatere sau ocularea celorlalte raționalități, a bătăliei privind orientarea strategică sau a celor legate de viața oamenilor, este la fel de puțin avantajoasă și credibilă pentru purtătorii acestei narațiuni.

Mai există o a treia dimensiune, care într-o oarecare măsură se suprapune peste primele două, și care vizează ideea Mafiei care preia statul, a infracționalității dominante care reușește să preia funcțiile publice pentru a fura mai bine pe cetățeni. Și aici e o componentă reală și de neignorat, pentru că politicienii cu etichetă pro-europeană s-au preocupat mai mult de agoniseala proprie decât de prosperitatea cetățenilor. Așa cum sub administrația lor numit pro-europeană s-au spălat 30 de miliarde prin hotărâri judecătorești cumpărate și executate imediat în Republica Moldova, s-au sifonat banii din Banca de Economii a Moldovei și din altele, practic acționarii/patronii de bănci au devalizat banii depunătorilor prin scheme mai simple sau mai sofisticate pentru a ajunge în buzunarele proprii. În fine, în același interval s-au privatizat un  număr de companii de stat, și se pregătesc alte asemenea tranzacții către companii obscure și fără experiență din Rusia - niciodată din Occident, pe baza regulilor competiției corecte. Asta pentru că în Vest există reguli, la București există DNA-ul, în schimb în Est șpaga și beneficiul individual se poate plăti fără probleme.

Dar și aici a considera ca toată lumea fură, că toate partidele pro-europene se ocupă cu hoția sau deturnarea de fonduri și îmbogățirea personală, mai mult, că Partidul Socialiștilor lui Dodon și Partidul Nostru a lui Renato Usatâi nu sunt corupte, sau că strada din Chișinău luptă împotriva mafiei și nu pentru avantajul politic al partidelor pro-ruse și al unui viitor partid al Platformeit DA, este și aceasta un fals. Chiar dacă plătește un nucleu, mobilizează cât poate și antrenează oameni de bună credință, partidele pro-ruse nu validează o luptă împotriva preluării funcțiilor publice de către Mafie, cu care și membrii lor sau finanțatorii partidelor se confundă adesea, așa cum nici politicienii din partidele cu eticheta „pro-europene” nu au pe deplin legături sau nu sunt dominați de bani și mafie. Așa cum nu li se poate prezuma buna credință și interesul pentru reforme. Este tot o combinație de griuri.

Peste toate, este cetățeanul Republicii Moldova. Un cetățean care, indiferent de ceea ce crede din abordările radicale, schematizate și manipulative ale diferiților actori de pe piață, trebuie să trăiască și azi, și mâine, și anul viitor. De aceea preocuparea fundamentală este cea a vieții oamenilor și a modului cum se așează aceasta în perioada imediat următoare. Astfel, nici Dodon sau Usatâi nu sunt mai puțin pro-ruși și nu-și doresc mai puțin oprirea drumului european al Republicii Moldova, nici Vladimir Plahotniuc nu e mai puțin bogat sau avid de putere, nici alți ldieri din coaliție nu sunt mai puțin interesați de lipirea la resurse cum nici cei neimplicați în guvernare nu sunt mai puțin vinovați de situația prezentă și mai interesați de a prelua ei jocul, e a forța dincolo de reguli un asemenea moment, fie și utilizând strada și violența. Așa cum nici Guvernul Filip nu este un panaceu și nici creditat automat că, odată instalat, va trece la reforme și va reabilita statul în beneficiul cetățenilor sau va fi independent de Vladimir Plahotniuc șid e afacerile sale.

Însă cetățenii Republicii Moldova trebuie să trăiască, de aceea e nevoie de ajutor financiar de urgență, de negociere cu FMI și acord de finanțare pe termen lung, de susținere politică și economică a Republicii Moldova și a lor. Condiționată, controlată strict, prin mecanisme noi și eficiente, dar o asemenea finanțare trebuie să vină, altfel putem declara falimentul economiei, finanțelor și a statului și nici Plahotniuc, nici Dodon, nici Usatâi, nimeni nu va plăti din buzunar pentru aceasta. Iar a intra în mecanismul normal al finanțării internaționale, condiționarea vizează reformele economice, modernizarea, construirea instituțiilor independente și orientarea pro-europeană, care încep cu existența unui guvern cu care să poți discuta crearea acelor mecanisme de monitorizare a locului unde îți pui și unde circulă banii, pentru a nu ajunge din nou în buzunare private sau să se scurgă în nisipul ineficienței administrative.

De aceea toată comunitatea internațională, România, UE și statele membre, SUA, toate susțin reformele și combaterea corupției la Chișinău, deci măsuri, acțiuni, fapte ce pot fi probate, nu oameni, guverne, majorități, programe. Nu dorințe și aspirații, promisiuni și viziuni pe hârtie, ci acțiuni. De aceea e nevoie de un guvern care să treacă la reforme pentru a proba că a adoptat acest drum și pentru a avea acces la viitoare acorduri și resurse, dar numai după ce acționează. De aceea un nou ciclu electoral acum nu este de bun augur, pentru că vine după aproape trei luni fără guvern și un an de stagnare, în condițiile în care alegerile anticipate nu vor face decât să altereze drumul. Chiar dacă, în măsura în care eșuează și actualul parlament epuizează soluțiile iar crearea de majorități nu dă rezultate, se poate ajunge și acolo.

Deci actualul guvern nu face decât să cumpere ceva timp, cu promisiunea subsidiară că va face, eventual, și reforme. Dacă nu face reforme, se va prăbuși imediat, iar situația va fi și mai dificilă, și mai tragică, în acest caz, și oricum nici un ban nu se va mișca spre Chișinău, așa cum credibilitatea clasei politice se va prăbuși și mai adănc. Pentru că acesta este un fapt: actuala clasă politică e pe deplin decredibilizată, falimentară în percepția și încrederea cetățenilor, dar o clasă politică nouă nu se poate naște peste noapte, ci are nevoie de timp. Așa încât, în loc să agite apele pe un proces neclar și discutabil, cu violență în stradă, haos și risc de a da oportunități pescuitorilor în ape tulburi, actorii care-și doresc binele propriului stat ar trebui să purceadă în politică, să întărească noi forțe politice, să le înregistreze și să le dezvolte, să se facă pe scară largă cunoscuți și să se pregătească de un moment de alegeri viitor în care să preia puterea de la cei aflați acum în Parlament, sau alături de cei care vor trece printr-o eventuală reformă și vor reuși să treacă pragul.

Pentru că, până la urmă, despre asta e vorba: comunitatea internațională respectă alegerile suvernae ale Republicii Moldova, ale cetățenilor săi, respectă construcția instituțională democratică, dar susține doar reformele și combaterea corupției, deci acte și nu guverne, partide sau oameni, și ajută umanitar de urgență și pe termen lung doar dacă guvernul livrează. Actualul, viitorul, un altul promovat după alegeri – dacă vectorul orientării strategice pro-europene este menținut.