,,Domnul Prigojin, șeful grupului Wagner este, după părerea mea, un criminal de război. Poate ar fi inoportun ca eu, judecător, să spun acest lucru înainte de a avea toate probele necesare dar există suficiente elemente pentru a exprima această opinie’’.

Cuvintele de mai sus aparțin lui Merrick Garland, Procurorul general al Statelor Unite și au fost pronunțate luna trecută în fața Comisiei pentru justiție a Senatului.

Ce spun străinii despre armata privată Wagner

Între numeroasele consecințe ale invadării Ucrainei de către Federația Rusă  - în plan militar, umanitar, economic, politic și social - se numără și aducerea grupului Wagner în centrul atenției generale în țara sa de origine dar mai ales în exterior. Până în primăvara anului trecut, existența mercenarilor din acest grup - vagnerovți, cum sunt numiți în Rusia - era trecută sub tăcere la Moscova și inclusă în așa numitele ,,inițiative private’’ fără conexiuni cu statul. Grupul a fost înființat în Rusia în 2013 și aparent era o societate militară privată. În realitate, subliniază Samuel Ramani, profesor la o universitate din Oxford și cercetător asociat al RUSI (Royal United Services Institute) din Londra, este o extensie a aparatului de securitate al Federației Ruse. În particular, a serviciilor de intelligence militare cunoscute sub numele de GRU. De altfel, principalul centru de pregătire se află în apropierea unei baze a serviciului menționat. Peste 80% dintre membrii structurii sunt recrutați din închisori. ,,Sunt mercenari criminali - aprecia recent Emmanuel Macron - iar rolul lor este să protejeze regimurile ilegitime sau rezultate din lovituri de stat’’. Președintele francez se referea la intervenția unor secțiuni ale grupului în Republica Centraficană și Mali, prejudiciind masiv intreresele Franței. 

Relații tensionate cu structuri din administrația de stat rusă

Pe lângă cele două  foste colonii franceze, grupul este activ în Sudan, Mozambic, Libia și Siria. Operațiunile militare în aceste state, cu excepția Siriei, au loc sub un gen de acoperire negându-se orice legătură cu Moscova. Este secretul lui Polichinelle. În Siria, acționează în baza unui contract  semnat cu conducerea armatei ruse. Deși sub protecția GRU, în teatrul de război sirian au avut loc primele disensiuni cu reprezentanți ai ierarhiei militare. După cum am văzut, acestea au continuat și în Ucraina. În Africa, a stabilit ,,relații speciale’’- sprijinit discret de către unii membri ai administrației prezidențiale, interesați de afaceri sau mai bine zis de comisioanele substanțiale primite - cu ambasadele Federației Ruse cărora le-a creat probleme datorită metodelor neortodoxe de recrutare a localnicilor. În anii din urmă, Serghei Lavrov l-a atenționat de 2-3 ori pe Prigojin în legătură cu comportamentul arogant al oamenilor săi în relația cu misiunile diplomatice subordonate Ministerului de externe. Evgheni era prea influent ca să țină seama de critici chiar dacă veneau de la șeful diplomației moscovite. Semnale similare primise și de la Ministerul Justiției - pentru recrutările din închisori - și din partea Procuraturii Generale a Federației Ruse. Ca să nu mai vorbim de serviciile secrete, altele decât GRU.

Cine este Prigojin și ce relații are cu Kremlinul

Evgheni Prigojin este un oligarh din Sankt Petersburg cu o istorie de legendă mai degrabă pe tipicul american decât rus. Ar putea fi menționat în marea istorie a ambiției umane. Pentagonul apreciază că numai cheluielile sale cu grupul Wagner depășesc 1,2 miliarde de dolari pe an. Nu-i cunoaștem însă veniturile dar știm că are afaceri cu petrol în Libia, aur și pietre preșțioase în Africa subsahariană și societăți media în Rusia. 

În anii ‘80, a fost închis pentru tâlhărie. Odată eliberat din închisoare, a fondat unul dintre primele servicii de catering   din orașul de pe Neva și a deschis un restaurant, New Island, frecventat de elita locală. Între clienți se distingea un tânăr în ascensiune, prieten al primarului. Numele lui, Vladimir Putin. Zece ani mai târziu, era proprietarul firmei de catering a Kremlinului iar după alt deceniu înființa grupul Wagner. Să nu ne imaginăm că ascensiunea sa a fost determinată de o relație apropiată cu președintele. Nici pe departe. Prigojin a știut să-i cultive pe cei din anturajul lui Putin și mai ales pe cei din al doilea cerc de sfătuitori ai președintelui. Primul său moment de succes nu s-a datorat faptului că-i pregătea prânzul lui Putin - de unde și porecla de ,,bucătar’’ al liderului - ci a venit în contextul ocupării peninsulei Crimeea când șeful statului și-a dat seama de utilitatea grupului Wagner în această acțiune și ulterior,  în cele din Donbas și Siria. Nici așa, Prigojin, ca persoană, nu a devenit un ,,favorit’’ al președintelui dar acțiunile structurilor sale s-au bucurat de aprecierea acestuia. În paralel, ,,bucătarul’’ și-a diversificat modul de lucru. A început să utilizeze instrumente informale de influență - de tipul troll farm, de exemplu - care-i permit să rămână în afara cadrului vizibil al acțiunilor sale. A realizat că dacă statul nu putea rezolva unele probleme cu grad ridicat de sensibilitate - sau nu dorea să iasă în evidență rezolvându-le - instrumentele sale, mercenarii și mecanismele menționate, erau în măsură să umple acest gol. Putea fi un perfect țap ispășitor în caz de nereușită.

Putin a înțeles că-l poate folosi dar nu l-a lăudat niciodată în piața publică. Externalizarea unor servicii ,,particulare’’ nu a însemnat și legitimarea lui Prigojin în postura de ,,ajutor’’ al Kremlinului. El nu putea fi un substitut al instituțiilor oficiale și nici un gen de ,,greutate de rezervă’’în echilibrarea relațiilor dintre cercurile de putere moscovite întrucât s-ar fi alterat implementarea conceptului putinian de putere deplină în stat. 

Prigojin în Ucraina

În cazul teatrului de război ucrainean, Prigojin s-a evidențiat - cu unele succese parțiale, amplu mediatizate - nu pentru că l-ar fi ajutat pe Putin, interesat să blocheze drumul generalilor spre putere ci pentru că situația pe front era dezastruoasă și trebuia ameliorată prin orice mijloc. Pentru președinte, utilizarea unor resurse suplimentare cum este grupul Wagner trebuie să consolideze statul nu să-l slăbească. Nu contest incompetența generalilor dar nici nu pot să nu observ concesiile pe care Putin, strâmtorat, i le-a făcut lui Prigojin. Un cetățean privat cum este acesta îi atacă pe șefii ierarhiei militare ruse în frunte cu ministrul apărării și folosește aceiași termeni la adresa unor guvernatori de regiuni fără nicio consecință. Merge în închisori și recrutează deținuți pentru front asupra cărora are putere de viață și de moarte. Într-un cuvânt, este deasupra legii. Nici Zelijko Raznatovic, comandantul ,,tigrilor lui Arkan’’ nu-și permitea așa ceva în perioada lui de glorie din vremea  războiului din Croația și Bosnia-Herțegovina. 

Totuși, Putin a observat că relativa autonomie a lui Prigojin în teatrul ucrainean - cu toate avantajele sale tactice - nu este de bun augur pentru evoluția  în timp a frontului iar generalii ar trebui protejați în fața retoricii amenințătoare a ,,bucătarului’’.

 Scurte concluzii

Mediatizarea excesivă a problemelor de pe front prin canalele sale media, războiul surd și, pentru mulți, nejustificat cu guvernatorul din Sankt Petersburg, Beglov, chestiunile judiciare în care este amestecat, relațiile tensionate cu armata și cu serviciile de informații l-au îndepărtat întrucâtva  pe Evgheni Prigojin de cercurile de la Kremlin care contează în angrenajul putinian. Unele date arată că președintele îl consideră încă un patriot și apreciază serviciile făcute Rusiei - uneori murdare - în străinătate precum și de cele din Crimeea, Donbas sau Ucraina. Ținând seama de aceste aspecte, putem considera că forța politică a lui Prigojin în Rusia a crescut în ultimele luni dar asta nu înseamnă că acesta a intrat pe ușa din față a cercului de apropiați ai liderului de la Kremlin. Chiar dacă a ieșit la lumină din spatele scenei unde trăgea sforile, nu este încă un personaj politic dar cu siguranță este unul public. Insuficient pentru a avea un loc pe lista lungă a succesorilor lui Putin în care, după cum merg lucrurile, nu va intra vreodată.