Câțiva astronomi au reușit să descopere în „străfundurile” Universului un fascicul imens de radiații X, cu ajutorul unui telescop.
Descoperire uluitoare făcută de câțiva astronomi care folosesc un telescop spaţial, Chandra, cu raze-X, ce aparține NASA. Ei au descoperit un fascicul de radiaţii X. Ce provine de la un obiect cosmic aflat la aproximativ 12,7 miliarde de ani-lumină de Soare. Și care are o lungime mai mare decât diametrul de 100.000 de ani-lumină al Căii Lactee, conform Space.com.
Sursa acestui flux de raze-X este probabil un quasar de acum 12,7 miliarde de ani, din perioada de tinereţe a Universului. Cu vârsta de aproximativ 13,77 miliarde de ani. Dacă descoperirea va fi confirmată, acesta ar fi cel mai lung fascicul de radiaţii X descoperit vreodată.
Descoperire istorică făcută de astronomi, cu ajutorul unui telescop de la NASA
Quasarii sunt nuclee galactice active care alimentează găuri negre supermasive. Și care pot emite cantităţi extreme de energie. Astronomii speră ca prin studierea acestui flux de radiaţii să poată afla mai multe despre modul de formare al găurilor negre supermasive. Într-o perioadă atât de timpurie din istoria Universului. Fluxul de radiații este denumit PSO J352.4034-15.3373 (sau pe scurt PJ352-15).
„În pofida gravitaţiei enorme şi a reputaţiei ce le însoţeşte, găurile negre nu înghit în mod inevitabil orice ajunge în proximitatea lor”. Au anunțat reprezentanții NASA într-un comunicat.
Astronomii au urmărit obiectul PJ325-15 pe parcursul a trei zile. Prin intermediul telescopului Chandra. Care este optimizat pentru observaţii în spectrul radiaţiilor X. Acest flux de radiaţii este de aproximativ 1,5 ori mai lung decât diametrul Căii Lactee. Și ajunge până la distanţa de aproximativ 160.000 de ani-lumină faţă de quasarul sursă.
„Materia ce ajunge pe orbita unei găuri negre, formând discul de acreţie al acesteia. Trebuie să-şi piardă mai întâi din viteză şi energie până să poată trece de orizontul evenimentului.
Câmpurile magnetice din jurul unor astfel de găuri negre pot produce un efect de frânare asupra discului de acreţie, în timp ce alimentează un astfel de jet de radiaţii. Ceea ce reprezintă o modalitate cheie pentru ca materia din discul de acreţie să-şi piardă din energie şi să cadă în puţul gravitaţional al găurii negre. Susţinând astfel rata de creştere a găurii negre”. Au mai explicat oamenii de știință de la NASA.