Mihai si Florin si-au pierdut sanatatea, banii si prietenii in cazinouri, din cauza patimii pentru jocurile de noroc.

Jocurile de noroc provoca un nou tip de dependenta, similara celei date de alcool ori droguri. Daca in Marea Britanie s-au deschis deja centre unde sunt tratati „jucatorii impatimiti”, in Romania medicii se ocupa rar o astfel de afectiune.

Dependenta se manifesta in special in randul tinerilor, poate cauza o serie de probleme fizice si mentale (epuizare, insomnii, labilitate psihica, atacuri de panica) si se poate ajunge pana la suicid.

Ai insomnii, vorbesti singur, visezi numere

Florin si Mihai, doi bucuresteni impatimiti ai jocurilor de noroc, povestesc cum le-au schimbat acestea viata si cum au incercat de nenumarate ori sa se lase de viciu. Unul s-a apucat de pescuit, celalalt s-a inscris la Facultatea de Psihologie, dar nimic nu se compara cu placerea de a mai da „o gheara”.

„Cand esti pe val, nu mai ai notiunea banului, a timpului. Joci nopti intregi fara sa simti oboseala”, povesteste Florin, care a ajuns de multe ori de la agonie la extaz. Cand pierdea cate 20 de milioane intr-o noapte, nu mai voia sa auda de jocuri. Avea, in schimb, insomnii, vorbea singur noaptea, visa numere, nu-i mai intra in voie niciun prieten.

„Stateam cu ochii in tavan si ma intrebam de ce am comis-o. Nu stiam daca mai sunt eu sau daca nu cumva am luat-o razna”, isi aminteste Florin. Tanarul povesteste ca nu dorinta de a castiga bani l-a atras in aceasta capcana, ci anturajul si placerea de a juca. El spune ca de trei luni s-a cumintit, iar la psihiatru nu s-ar duce pentru ca „n-are rost sa ajunga pe mana altor nebuni”.

Viciul e greu de lasat din cauza anturajului

Mihai crede ca a mostenit „viciul” de la bunicul sau, mare jucator de biliard. Totul a inceput cu distractii marunte: jocuri de carti, jocuri pe fise, competitii intre cartiere. „Cand esti in fata ruletei ti se mareste pulsul, ti se dilata pupilele, te simti ca si cum ai fi alergat doi kilometri rapid, iar daca pierzi, dintr-o data ti se face rau”, povesteste Mihai, 37 de ani.

Cel mai mult a pierdut la ruleta 71 de milioane. Dupa ce a scapat dintr-un accident grav de masina a vrut sa se distreze la maximum, asa ca a jucat „totul pe o carte”. „Ruleta te turbeaza: iti ranesti parintii, prietena, te imbolnavesti pentru ca fumezi mult, nu mai mananci, nu mai dormi”.

El spune ca cel mai greu i-a fost sa se lase de acest viciu din cauza anturajului si a „timpilor morti”. „Prietenii este greu sa-i schimbi, iar de calculator si televizor te plictisesti la un moment dat. E suficient sa primesti un telefon si ti se face pofta sa iesi”, descrie Mihai tentatiile prin care trece un dependent.

Ca si Florin, nu are incredere in medicii psihiatri, asa ca si-a propus sa iasa singur din asta, fara sa mai parieze sume mari. Riscurile la care se expun cei dependenti de jocurile de noroc sunt sa-si piarda familia, prietenii ori locul de munca.

Psihiatrii sustin ca apar distorsiuni la nivelul gandirii (negarea anumitor aspecte ale realitatii, incredere exagerata in sine). Specialistii au constatat ca majoritatea dependentilor de jocuri de noroc sunt firi competitive, nelinistite, carora le place sa fie in centrul atentiei, uneori generoase pana la extravaganta.

„Dependenta se instaleaza fara sa-si dea seama. Ca si la persoanele care consuma droguri, exista „un high” (stare exagerata de euforie) al jocurilor de noroc: miza. Senzatia poate fi comparata cu cea pe care o obtin consumatorii de heroina, datorita substantelor care se elibereaza in creier”, specifica psihiatrul Eugen Hriscu, specialist in dependente la Centrul „AlcoHelp”.

Strategii

Tratament pentru  dependenti

Medicii evalueaza severitatea dependentei, apoi stabilesc impreuna cu pacientii obiective. „Foarte important este sa schimbe anturajul. Si simplul fapt ca isi vad prietenii cu care jucau le poate redeschide pofta de ruleta. Apoi, este important sa renunte la gandul ca pot da lovitura prin strategii proprii si trebuie sa invete cum sa-si planifice timpul liber”, mai spune specialistul. El avertizeaza ca cei care-si umplu timpul doar cu serviciul risca sa simta nevoia sa se „premieze” si sa recada.