Dependenţa de muncă, un viciu mai cumplit decât drogurile

Dependenţa de muncă, un viciu mai cumplit decât drogurile

TEORIE. Dacă simţiţi nevoia incontrolabilă de a munci fără încetare, altceva nu vă face fericit şi vă ignoraţi viaţa personală, sunteţi foarte probabil workaholic.

Nevoia permanentă de a face cât mai mult şi cât mai bine pentru a demonstra că sunteţi o persoană de bază în companie sau teama că oricând cineva mai bun vă poate lua locul sunt semne clare că deveniţi dependenţi de muncă. În plus, dacă nici viaţa personală nu este aşa cum v-aţi dori, riscul ca să deveniţi o persoană workaholică creşte foarte mult.

Dependenţa de muncă a fost definită de Waynes Oates, profesor de psihologia religiilor la Southern Baptist Theological Seminary din SUA, în 1971, în lucrarea „Confesiunile unui workaholic“, ca fiind „nevoia incontrolabilă de a munci fără încetare“.

„Se poate spune despre o persoană că este workaholică atunci când orice activitate în afară de muncă nu o mai face fericită, când nu i se cere să stea peste program şi totuşi alege acest lucru, când se implică în totalitate în activitatea de la birou şi nu-şi mai petrece timpul cu familia şi prietenii. În momentul în care singura plăcere a unei persoane este munca ar trebui să ştie că are o problemă extrem de gravă“, susţine Mihaela Forgaciu, membră în boardul HR-România Club.

Ne puteți urmări și pe Google News

„După doi ani, soţia m-a părăsit“

Cei care au trecut printr-o astfel de experienţă explică foarte bine cum au fost afectaţi. „Mi-am iubit munca mai presus de orice. Ajunsesem să plec în afara ţarii chiar şi de trei ori pe săptămână. Dormeam patru ore pe noapte şi mă trezeam întotdeauna la cinci dimineaţa. După doi ani petrecuţi în acest stil, soţia m-a părăsit. Am pierdut-o şi pe ea, dar şi pe copil. Din păcate, nu m-am trezit la realitate nici atunci. Din contră, am început să muncesc şi mai mult. Erau seri când dormeam la birou. Într-o zi mi s-a făcut rău. Am avut noroc şi am trecut peste acest pas, iar acum muncesc ca un om normal: opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână“, povesteşte Alexandru D., administrator al unei firme de construcţii din Bucureşti.

Bărbatul spune că din cauza acestui „viciu“ a pierdut momentele cele mai importante din viaţa co pilului său: primii paşi, primele cu vinte. „Am ajuns să sufăr de această boală, care este mai cum plită decât alcoolismul sau de pendenţa de droguri, când am trecut printr-un eşec şi mi-am pierdut încrederea în mine. Din acel moment am vrut să dovedesc că sunt cel mai bun şi meseria devenise pentru mine singurul mod de împlinire“, mai explică bucureşteanul.

Cum se tratează workaholismul

Primul pas în tratarea dependenţei de muncă este re cunoaşterea ei. „Pentru a scăpa de acest „viciu“, în primul rând trebuie să acceptaţi că munciţi prea mult şi că acest lucru vă poate afecta sănătatea“, recomandă Mihaela For gaciu. Ar trebui să vă faceţi un program, în care să scrie clar numărul de ore rezervat jobului, dar şi pentru familie şi distracţie.

„Oamenii trebuie să înveţe când să se oprească, mulţi vor să se perfecţioneze, dar se întâmplă ca uneori să-i privească cu invidie pe cei care îşi fac timp pentru plăcerile personale“, afirmă Eugen Hriscu, specialist în dependenţe la Clinica Psymotion, din Bucureşti. Este important să vă împărţiţi timpul şi să desfăşuraţi mai multe activităţi îmbinând armonios viaţa profesională cu cea personală.

„Dacă doar munca vă aduce satisfacţii, atunci vă va „costa“ extrem de mult în plan personal. Nu veţi mai avea familie, veţi trăi singur în lumea dumneavoastră, ceea ce poate genera frustrări, supărări, probleme de integrare şi acceptare socială“, atenţionează Mihaela Forgaciu.

RISCURI Tulburări de somn şi dureri de cap

Psihiatrii spun că persoanele care sunt dependente de muncă îşi asumă foarte multe riscuri.

  • În primul rând, aceştia muncesc până la epuizare şi din această cauză încep să aibă tulburări de somn.
  • În unele situaţii, pot apărea chiar şi scurte pierderi de memorie, dar şi dureri îngrozitoare de spate şi de cap. „Astfel de persoane ajung la un moment dat să nu se mai poată concentra şi nu mai fac lucrurile aşa cum trebuie. În momentul în care nu mai dau randament pot apărea depresiile. Dar sunt şi persoane cărora le creşte tensiunea, fac ulcer, atacuri cerebrale ori infarcturi“, atenţionează Eugen Hriscu, specialist în dependenţe şi psihiatru al clinicii Psymotion, din Bucureşti. Expertul recomandă celor care trec printr-o astfel de situaţie şi nu pot renunţa la o parte din muncă să apeleze la un psiholog.
  • „Sunt şi cazuri mai grave, de exemplu la unele persoane apar gânduri de suicid. Aceştia ar trebui să meargă la un psihiatru“, consideră Eugen Hriscu.