În sălile cu jocuri electronice, care au împânzit majoritatea oraşelor, vin oameni cu mulţi bani, dar şi persoane care-şi trăiesc viaţa de azi pe mâine.
Organizarea vieţii în funcţie de satisfacerea unor vicii este o tendinţă vizibilă în viaţa multor români. Cazinourile de cartier care au împânzit peste noapte majoritatea oraşelor sunt un viu exemplu al acestor tendiţe. Din ce în ce mai mulţi români devin dependenţi de maşinăriile de jocuri electronice şi ajung să piardă mii de euro pe zi.
Cerşetori şi milionari cu aceeaşi pasiune
Angajaţii cazinourilor spun că au clienţi din toate păturile sociale, de la oameni cu foarte mulţi bani şi funcţii importante până la cei care-şi trăiesc viaţa la limita subzistenţei.
„Am o clientă care nu poate să meargă şi se deplasează cu un scaun cu rotile. Cerşeşte la câţiva metri de cazinou şi când strânge ceva bani vine să joace aici. Deşi este tragic, ea spune că aici este singurul loc unde se mai poate bucura. Un alt exemplu este un băiat care joacă aproape zilnic. Ca să facă rost de bani, şterge parbrizele maşinilor care trec prin intersecţia din faţa cazinoului. Pe de altă parte, aici vin şi avocaţi sau doctori ori afacerişti, care au foarte mulţi bani şi sunt pasionaţi de pokerul electronic ori de alte jocuri interactive“, povesteşte Mihai D., şef de sală al unui cazinou din zona Apărătorii Patriei, din Capitală.
Diana Frunză, arhitect peisagist, din Bucureşti, merge în astfel de cazinouri de cinci ani. Prima dată, a fost cu nişte prieteni. Au vrut să încerce ceva nou. S-au jucat câteva ore şi au plecat. A revenit abia după jumătate de an, când s-a despărţit de soţ. „Am căutat ceva care să mă ajute să trec mai uşor prin acest episod extrem de dureros“, spune Diana Frunză.
Acum, ea a ajuns să joace de patru ori pe săptămână. Stă în cazinou, de fiecare dată, cel puţin trei ore, în funcţie de cât îi ajung banii. „Nu m-am gândit niciodată să renunţ, nu văd de ce, dar asta nu înseamnă că sunt dependentă. Un gimnast merge zilnic la sală. Înseamnă că are o problemă? Nu. Asta e pasiunea lui. A mea şi a celor ca mine sunt aceste aparate. Singura diferenţă este că pasiunea noastră costă foarte mulţi bani. Deşi sper mereu să câştig «potul» cel mare, sunt conştientă că în acest «sport» singurul câştigător este aparatul. Dacă astăzi câştigi, cu siguranţă, mâine sau poimâine vei pierde dublu. Frumuseţea acestei «activităţi» este tocmai aşteptarea momentului câştigă tor“, mai spune Diana.
Sclavi în lumea jetoanelor
Mihai D., patronul unei cafenele din Capitală, recunoaşte că nu poate să stea o zi fără să intre într-un cazinou.
„Îmi place să joc. Cred că sunt la limita dintre pasiune şi dependenţă. Dacă îmi termin banii, plec mâhnit acasă, dar nu am ajuns să fur pentru a-mi satisface această plăcere“, afirmă Mihai. El consideră că vinovaţi de dependenţa oamenilor pentru aceste jocuri sunt chiar patronii cazinourilor. Mihai spune despre aceştia că nu ţin cont că poate unii jucători au luat de acasă ultimii bani.
„Te ademenesc prin tot felul de metode ca să joci din ce în ce mai mult. Ba chiar, ei merg şi mai departe. Măsluiesc aparatele în aşa fel încât oricâţi bani ai «investi» în el să nu-ţi poţi scoate într-o seară mai mult de jumătate. Şi dacă se întâmplă asta, te poţi considera norocos. De ce mai jucăm? Sperăm că înaintea noastră a fost cineva care a jucat mii de euro, a rămas fără bani, şi atunci avem posibilitatea să câştigăm. Apoi, totul depinde de noroc. «Bagi» în aparat o sumă de bani, iar dacă o pierzi, mai «bagi» încercând să recuperezi măcar o mică parte din ceea ce ai pierdut. Adevărul e crud, şi-l ştim cu toţii, dar cred că avem o slăbiciune care nu ne lasă să renunţăm. Am devenit sclavi, într-o lume a jetoanelor“, este de părere Mihai.
"Deşi sper mereu să câştig «potul» cel mare, sunt conştientă că în acest «sport» singurul câştigător este aparatul. Dacă azi câştigi, mâine pierzi dublu.", Diana Frunză, pasionată de jocurile electronice
OPINIA PSIHIATRULUI „Gamblerii se vindecă mai greu decât dependenţii de alcool sau de droguri“
Specialiştii în psihiatrie spun că succesul cazinourilor de cartier are la bază faptul că cei care încep să joace devin dependenţi în scurt timp. „Practic, boala acestora se vindecă mai greu decât dependenţa de alcool sau de droguri. În străinătate există clinici specializate pentru tratamentul acestora. Din păcate, în România nu dispunem de astfel de locuri“, afirmă psihiatrul Florin Tudose, de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti. Medicul spune că sunt foarte mulţi care spun că merg să mai joace o singură dată şi nu reuşesc să se ţină de cuvânt. „Dacă mai au şi ghinionul să câştige, uită complet de ceea ce şi-au propus“, adaugă Florin Tudose.
El recomandă celor care vor să scape de acest viciu să se „rupă“ deodată de această lume şi să nu încerce să facă acest lucru gradat, pentru că nu vor reuşi. „Dacă îţi propui să scazi suma pe care o joci zilnic, de exemplu de la 500 de euro la 200, nu vei putea să scapi de acest viciu. Marea problemă este la cei care au câştigat astăzi zece lei şi cred că mâine vor câştiga douăzeci de lei. În general, acest tip de persoane au fost «lovite» de succes ori s-au trezit cu averi peste noapte“, consideră Florin Tudose.