În iulie 2006, canadienii David Kilgour şi David Matas au publicat un raport privind o anchetă desfăşurată pe o perioadă de doi ani, urmărind evoluţia celei mai macabre industrii din China – jefuirea de organe a deţinuţilor politici. Anul acesta, ancheta a fost reluată, prezentând rezultate înfiorătoare.

După trei ani de la debutul raportului inițial, autorii au revenit cu dovezi concrete în acest sens, inclusiv cu mărturiile beneficiarilor de organe de pe piaţa neagră. Acest caz a fost investigat independent şi de Ethan Gutmann, scriitor, jurnalist de investigaţie, fellow la Brookings Institute şi autor a două cărţi - Loosing the new China - despre relaţia coruptă a big business-ului american cu Partidul Comunist - şi "Carnagiul"(The Slaugher), despre jaful de organe din China.   În anul 2016, cei trei investigatori şi-au unit forţele, iar dovezile strânse au dezvăluit magnitudinea acestui caz. În jur de 1,5 milioane de deţinuţi politici au devenit victimele unei industrii macabre, secrete, organizată de partidul comunist chinez. 

Organele victimelor sunt extrase cu forţa şi vândute pentru profit [miliarde de dolari - n.r], în spitalele de pe întinsul Chinei. Marea majoritate a victimelor sunt oameni nevinovaţi, în mare parte practicanţi Falun Gong - o antică şcoală de qigong care cuprinde un set de exerciţii lente, meditative, cu un standard moral bazat pe principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă, informează un comunicat de presă emis de Asociația Falun Dafa România.

 

Desfăşurarea anchetei David Kilgour, David Matas şi  Ethan Gutmann au examinat programele de transplant făcute publice în mass-media şi în revistele de specialitate din 700 de spitale din China. De asemeneau s-au analizat  şi veniturile spitalelor, ritmul uimitor de creştere al infrastructurii spitaliceşti de transplant din China, numărul de paturi, personalul chirurgical, programele de instruire, fondurile acordate de stat, etc, demonstrând discrepanţa uriaşă dintre ceea ce declară oficialii chinezi şi ceea ce se întmplă, de fapt. 

"Concluzia finală a acestui raport actualizat, şi într-adevăr, a lucrării noastre anterioare, este faptul că regimul chinez s-a angajat în uciderea în masă a deţinuţilor politic, în primul rând practicanţi Falun Gong, dar şi alţii..., în scopul de a obţine organe pentru transplant. Trecem [în raport - n.r.] prin mai mult de 700 de spitale, unele dintre ele în detaliu. Ajungem la cifra oficială raportată [10 mii de cazuri anual, n.r.] de regimul chinez analizând doar volumul transplanturilor efectuate la câteva spitale. [În realitate, n.r.] avem de a face cu un multiplu al acestui număr. Multe dintre spitale sunt relativ noi, sau au aripi noi de transplant sau paturi nou adăugate. Acest lucru nu s-ar fi întâmplat fără siguranţa că aprovizionarea cu organe va continua", a declarat avocatul David Matas.

Deși Partidul Comunist susţinea că se fac anual doar 10.000 de transplanturi de organe, cei trei au descoperit o adevărată industrie, unde, începând cu anul 2000 s-au înregistrat peste 1,5 cazuri de transplanturi, adică, anual se practicau între  60.000 şi 100.000 recoltări de organe, ceea ce înseamnă că două treimi din organe provin de pe piaţa neagră.

"Recoltarea de organe de la deţinuţi se practică în China de câteva zeci de ani, amploarea fenomenului a căpătat proporţii naţionale începând cu anul 2000, la circa un an după ce liderul Partidului Comunist Chinez, Jiang Zemin, a ordonat persecuţia împotriva practicanţilor Falun Gong”, informează sursa citată.

 

Poziţia Guvernului chinez Timp de decenii, oficialii chinezi au negat cu înverșunare recoltarea de organe de la prizonieri, însă, în cele din urmă, în 2005, aceştia au recunoscut că practica a avut loc și au promis să reformeze sistemul.

Cinci ani mai târziu, însă, Huang Jiefu, director al Comitetului de donare de orgabe din China, a declarat pentru revista medicală The Lancet, că, în continuare, mai mult de 90% din organele de  transplant au venit de la prizonierii executați.

În doar câțiva ani, China a trecut de la negarea, la recunoaşterea și acum la eliminarea practicii macabre de recoltare a organelor de la prizonierii executați.

În 2013, Huang Jiefu a reasigurat populaţia că țara sa va elimina treptat practica de a preleva organe de la prizonieri. Acesta a mai declarat că statul va dezvolta un program de donare de organe voluntară în cadrul unui sistem dezvoltat la nivel naţional.

"Sunt încrezător că oate spitalele acreditate vor înceta utilizarea de organe provenite de la prizonieri", citează BBC într-un articol din august 2013.

După publicarea în luna iunie a acestui an a unui nou raport care susține că în China se mai practică chiar şi azi recoltarea pe scară largă și sistematică de organe de la prizonieri, iar persoanele ale căror puncte de vedere intră în conflict cu Partidul Comunist Chinez sunt ucise pentru organele lor, guvernul chinez adoptă o poziţie defernsivă cu privire la acest subiect.

În cadrul unei conferințe de presă purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe din China, Hua Chunying a declarat că ţara sa are "legi și reglementări stricte cu privire la acest subiect."

"În ceea ce privește mărturia și raportul publicat, vreau să spun că astfel de poveşti despre recoltarea forţată de organe din China sunt imaginare și lipsite de temei - ei nu au nici un fundament de fapt", citează CNN.

Genocidul lent – în China, prelevarea organelor este folosită pe post de metodă de execuţie Această practică, genocidul lent a început în 1999, când numărul aderenţilor Falun Gong îl depăşea pe cel al membrilor de Partid - conform informaţiilor făcute publice chiar de conducerea comunistă a Chinei.

Milioane de practicanţi Falun Gong au fost închişi în lagăre de muncă, centre de spălare a creierului şi închisori negre, unde au fost bătuţi, înfometaţi şi torturaţi dincolo de orice imaginaţie pentru a renunţa la credinţele lor. 

Apogeul acestei vânători şi persecutări a fost atinsă odată cu dezvoltarea acestei industrii care transforma prizonierii în bănci de organe.

Astfel, China a devenit singurul stat din lume în care prelevarea organelor era folosită ca o metodă de execuţie din raţiuni politice. Nici nu este de mirare că în ţara asiatică, timpul de aşteptare pentru un organ viabil este de doar două - trei săptămâni, în timp ce în alte state mai dezvoltate, perioada de aşteptare se poate prelungi chiar şi pe mai mulţi ani.

Grupurile pentru drepturile omului estimează că în China se execută mii de prizonieri anual, dar cifrele oficiale rămân un secret de stat.