Practic, întregul sistem judiciar este la mâna celor 14 magistraţi, aleşi de colegii lor, care pot sau nu să se prezinte la şedinţe, funcţie de bunul lor plac, de agenda personală şi de ordinea de zi.

Ei nu mai au în vedere nici apărarea independenţei magistraţilor şi nici problemele sistemului judiciar pentru că procurorii şi cel puţin 3 judecători fac politică pe faţă.

Singurele voci constant preocupate de problemele din sistem, dintre judecători,  au fost Baltag şi Oprina, parţial Tint şi Marcu, rar Ghena şi Savonea.

În rest, politică pe faţă, tip #rezist

Ce s-ar întâmpla cu judecătorii din instanţe dacă ar refuza să intre în şedinţă?

S-ar sesiza instant Inspecţia Judiciară şi ar constata, pe bună dreptate, încălcarea gravă a legii şi codului deontologic şi probabil am asista la o propunere de excludere.

CCR mai spune că NIMENI nu poate lua nicio măsura împotriva înalţilor reprezentanţi ai magistraţilor, pentru că legea tace.

Legea a fost în aşa fel construită, încă din 2004, apoi modificată, încât face aproape imposibilă declanşarea şi  obţinerea revocării membrilor CSM.

Nici la ultimele modificări nu s-a gândit nimeni măcar la durata mandatului, 6 ani, care, practic, îi îndepărtează total de activitatea de magistrat.

Majoritatea îşi găsesc sinecuri la expirarea mandatului, prea puţini se întorc în instanţă.

Pe de altă parte, sub vechea lege, din câte îmi amintesc, existau membrii cu activitate nepermanentă, adică oameni îşi făceau treaba de judecător şi veneau doar la şedinţele de secţie sau plen.

Azi, avem un mamut care papă bani frumoşi, plin de pile şi piluţe în toate direcţiile.

Se dau enorm de mulţi bani pe chirii, pe deconturi, pe diurne.

Majoritatea celor detaşaţi sunt judecători din ţară care stau, indiferent de instanţa de la care provin, pe salariul corespunzător gradului de curte de apel, și din câte ştiu eu, primesc diurnă şi chirie.

Iar în instanţe bate vântul.

Apoi, se pune tot mai acut întrebarea ce rol mai are CSM?

În condiţiile în care bugetul instanţelor este în mâna puterii politice, numirile procurorilor de rang înalt tot la politic, CSM rămâne cu rolul de instanţă disciplinară şi factor de decizie la mişcările magistraţilor, respectiv transfer, detaşări, delegări, unde, cu o neruşinare crasă, încalcă flagrant legea.

Cazul Andreea Uzlău nu e singular, de 12 ani detaşată, îl mai avem pe Nicolae Constantin care, la fel, după ce a stat detaşat 10 ani la CSM, a fost trimis acasă pentru 2 luni; a fost repartizat pe secţie, i s-a atribuit complet, apoi, fără ca Tribunalului Argeş să i se ceară măcar un punct de vedere, a fost din nou detaşat la CSM.

Au fost situaţii în care judecător stagiar a fost detaşat în CSM, imediat după absolvirea INM, şi-a luat toate gradele, (pentru că, apropo, pentru detaşaţi concursul era separat, nu ştiu care mai e acum situaţia), apoi, dacă s-a întors, s-a dus direct la curtea de apel să pronunţe hotărâri definitive FĂRĂ SĂ FI JUDECAT O ZI .

Prin aceste detaşări CSM încalcă flagrant legea.

Discutabilă este modalitatea de promovare la ICCJ, dar şi modul de promovare în funcţii de execuţie, care, în formula actuală, lasă totul la latitudinea curţilor de apel care, dacă îţi agreează faţa, te vor transfera; dacă nu, rămâi la tribunal, chiar dacă ai promovat cu nota 10.

Întreaga activitate a actualului CSM a fost şi este complet lipsită de predictibilitate; nu se respectă nici măcar cutuma de a stabili din timp datele concursurilor (văd că anul acesta au fost mai corecţi).

SIIJ este şi acum în aer.

Probleme reale ale instanţelor, cum ar fi cele legate de funcţionarea ECRIS, de care depinde respectarea repartizării aleatorii, prevederi extrem de discutabile şi depăşite ale Regulamentului de ordine interioară, posturile de grefier sau de judecători care ar trebuie redistribuite, încărcătura, toate acestea sunt lăsate în voia sorţii pentru că unii de acolo fac politică.

În nota asta trebuie de fapt citită decizia CCR.