De la „Să-i ardem pe corupți!” la „Să-i ardem ca pe șoareci!”
- Ingrid Mocanu
- 30 martie 2018, 00:00
Început sub deja faimosul slogan „Arde-i pe corupți!” din partea matelotului prea dornic de țepe în piața Victoriei, asistăm în zilele noastre la moartea lentă a unui deceniu.
De la portocaliul dreptății și adevărului din ultimele zile ale anului 2004 și până la Portocalele contemporane nimic nu a scăpat neatins de dârele pretinsei lupte anticorupție. Tot ceea ce a fost nociv în acești ani de suferință pentru țară are culoarea portocalie… precum codul de vreme rea… Fatalitate? Predestinare?
Doar Dumnezeu poate știi! Un rânjet sinistru peste acești ani, demisionarul din 5 în 5 minute a construit un Frankenstein al Statului de drept, care, Pas-cu-Pas, și-a devorat creatorul. Vorbind despre Kovesi, Băsescu ne spunea tuturor că este „creația mea” asemenea celebrului personaj, gol și chel, Gollum ce striga într-una: „my precious”, în căutarea inelului care să îi garanteze protecția veșnică.
Și Gollum și Băsescu și-au pierdut odoarele cele mai de preț: primul a rămas fără inelul magic, iar al doilea fără magia puterii, Kovesi. Pentru o frivolă toană a unui conducător aflat vremelnic la putere, cea a reducerii la tăcere a opozanților săi și a persoanelor incomode pentru el, a construit un monstru.
Apoi, după izgonirea lui, Creația sa contra naturii s-a răzvrătit împotriva tuturor și, pe cont propriu, scăpată de sub orice control rațional, ca un robot fără rațiune, a început să își distrugă creatorii și pe oricine îi părea că trebuie distrus, doar pentru că pur și simplu avea puterea distrugă.
Puterea dată Creaturii monstruoase de așezarea unor cuvinte fără sens pe o hârtie, pe care de cele mai multe ori nu le citește nimeni, ci doar îi execută vrerea de teama pentru propria siguranță fizică, este asemenea unui drog. Un drog care pe măsură ce este consumat, întunecă mintea și este cu atât mai greu de abandonat. Aproape niciodată drogatul nu recunoaște că are o problemă și, la momentul la care este forțat să renunțe la consumul constant, intră în sevraj. Așa pare această ultimă etapă a unui deceniu toxic și plin de ură, care ne-a transformat pe cei mai mulți în stafii umblătoare, vampiri care vrem sânge… cât mai mult sânge.
Vremurile acestor creaturi sângeroase ne-au îndepărtat de creștinism, de biserică, de blândețea și bunăvoința specifice ființei umane moderne, ieșite din bezna cruzimii fratricide. Ne-au transformat în tonomate de slogane, de opinii pro și contra a ceva, de proteste și jigniri reciproce, fără nuanțe și fără a înțelege că trăim viața pe care alții ne-o dirijează în folosul lor. Suntem marionete ale tuturor: ale unor rețele de socializare, ale unor deontologi securistoizi, ale unor boți inculți ori ale unor funcționărași veleitari și mediocri, de rangul șapte.
Creatura trebuie distrusă! Numai așa ne vom recăpăta țara, ținută prizonieră de o armată de Portocali scăpați de sub controlul popular.
Ce am primit? Mediocritate și slugărnicie!
Pierdut deceniu … îl declar nul!