Dr. Florian Bichir, un istoric de marcă. sursa: EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Octavian Goga a rămas în memoria poporului român ca un poet enorm, nicidecum datorită activității sale politice.
Inițial democrat, Octavian Goga a alunecat, la începutul anilor ’30, spre extrema dreaptă.
A devenit un fel de legendă, un „Duce” sau „Führer” român, devenind președintele Partidului Național Creștin, rezultat din fuziunea, la 14 iulie 1935, la Iași, a Ligii Apărării Național Creștine (condusă de Alexandru C. Cuza) și a Partidului Național Agrar (condus de Goga).
Membrii partidului se intitulau lăncieri și purtau cămăși albastre asezonate cu zvastica pe braț, pentru a nu fi confundați cu alte cămăși, precum cele verzi ale legionarilor.
Serviciile ne bântuie istoria
De altfel, lăncierii erau mai antisemiți decât legionarii, anecdotic rămânând faptul că, după un miting electoral, l-au bătut măr pe poetul legionar Radu Gyr, pentru simplul motiv că olteanul avea nasul coroiat. După ce l-au lăsat într-o baltă de sânge, lăncierii au scuipat pe viitorul autor al poemelor din temnițele comuniste: „Al dracu’ de jidan se dă și legionar”.
Apogeul său politic a fost atins odată cu desemnarea lui ca prim-ministru în perioada 28 decembrie 1937 – 11 februarie 1938, el fiind și părintele primelor legi antisemite și rasiale din România. Manevrat cu dibăcie de regele Carol al II-lea, Goga a fost îndepărtat rapid de la putere, după doar 44 de zile de guvernare, ca urmare a dezastrului său electoral.
A devenit apatic, s-a retras la moșia sa de la Ciucea. Lumea a vuit că, la ultimul său discurs, acela de demisie, difuzat și la radio, Goga a încheiat cu cuvintele „M-ai învins, Israele!”. O parafrază a faimoasei replici istorice a împăratului roman Iulian Apostatul („Ai învins, Galileene!”, rostită când creștinismul a învins păgânismul), înlocuind „Galileene” cu „Israel”.
Zvonistica atât de tradițională pe malurile Dâmboviței a devenit și mai intensă sub pretextul că cenzura a obstrucționat apariția ultimelor cuvinte în presă. În realitate, conform celor relatate de soția sa, Veturia Goga, în memoriile sale, aceste cuvinte au fost rostite pe patul de moarte…
Asemenea majorității oamenilor politici din perioada interbelică, Goga considera că prăbușirea sa politică și izolarea sa totală au fost orchestrate din umbră de o presupusă conspirație. Mason încă din tinerețile sale studențești, Goga ajunsese să creadă în Ocultă, în combinații masonice… În realitate, a fost doar o biată victimă a regelui Carol al II-lea.
Emil Constantinescu învins de Sistem
Slavă Domnului, discursul antisemit și cel antimasonic nu mai sunt prezente în societate, deși mecanismele sunt rodate de zeci de ani de zile, după cum bine a remarcat istoricul Dan Andronic în ultima sa carte, „Anatomii Urii”. Ca substitut a apărut însă termenul de Securitate sau Servicii.
Acesta este monstrul creat de politicienii români pentru a gira eșecurile sau dezastrele lor profesionale. Cum Securitatea a început să dispară din peisaj, după atâtea înmormântări, Serviciile de informații au devenit dușmanul de serviciu. E drept că au avut și o validare publică, ca urmare a unor declarații nefericite, precum cea a președintelui Emil Constantinescu, conform căreia l-a învins Sistemul!
Zilele trecute, Ludovic Orban, un om pe care îl stimez și îl credeam cu țiglele pe casă, a declarat destul de sobru, față de cum e felul său de talentat chitarist, că președintele a fost îmbrobodit de servicii și că absolut, dar absolut toate serviciile de informații fac exact ce nu le este în fișa postului și se ocupă cu acapararea ilegitimă a statului!
O poantă demnă de Mr. Bean
O absurditate mai mare, tocmai spusă de un om politic și chiar democrat, de-a dreptul n-am auzit de mult timp. Ea justifică astfel teama unei mari părți din marele public de o putere ocultă, invizibilă, care gestionează România. Or, este incorect și antinațional!
Dacă înainte era vina evreilor, a masonilor, astăzi ea aparține serviciilor secrete (serviciilor de intelligence). Eu îl contrazic pe domnul Orban și cred că de vină sunt clasa politică, corupția și incompetența ei! Nu structurile militarizate, unde toate ordinele trebuie să fie legale pentru a fi executate!
Asemenea lui Goga, Ludovic Orban, odată demis din funcția de prim-ministru, a început să caute vinovați (serviciile), care, în mod curios, nu erau prezente sau au fost neatente la numire sau în preajma actului decizional.
Dat afară de la Cotroceni, unde credea că va dirija din umbră, odată ce se lăuda că el l-a făcut președinte pe Nicușor Dan, Ludovic Orban a ajuns să dea vina pe strigoi, pe moroi! Dacă tema n-ar fi periculoasă, aș râde la poantele lui Orban ca la Mr. Bean!
Recomandările noastre
