"Nu vrem teste, vrem libertate"; "Partidul Comunist trebuie să demisioneze! La fel şi Xi Jinping!". Sâmbătă seara, sute de oameni au mărșăluit de-a lungul Urumqi Road, bulevardul din Shanghai care își ia numele de la capitala Xinjiang, unde joi, zece persoane au murit într-un incendiu. În regiunea autonomă a Chinei, minoritățile musulmane denunţă de mai mulţi ani cazurile de privare a libertății personale. Numai că odată cu pandemia Covid, restricțiile au ajuns să afecteze pe toată lumea, indiferent de etnie. De mai bine de 100 de zile, mai multe orașe din Xinjiang au fost izolate din cauza coronavirusului: se pare că măsurile stricte au împiedicat operațiunile pompierilor, provocând moartea prin intoxicare a celor care locuiau la etajele cele mai înalte. O tragedie care nu i-a lăsat insensibili pe compatrioții din Beijing, Shanghai, Nanjing și din alte centre urbane. În ultimele ore, demonstrațiile de disidență au explodat în diverse părți ale țării.
Cert este că în toată China – nu doar în Xinjiang – strategia Zero Covid provoacă mai multe decese decât coronavirusul. Cel puțin treisprezece persoane și-au pierdut viața din cauza politicii stricte de sănătate a Beijingului, politică bazată pe lockdown-uri, testări în masă și restricții de mobilitate: vineri, o fată s-a sinucis, neputând suporta ideea de a fi internată într-una dintre unitățile de carantină centralizate. Prin comparaţie, în ultimele șase luni s-au înregistrat doar trei decese din cauza Covid: toate victimele fiind persoane cu vârste peste 80 şi cu patologii anterioare.
"Războiul poporului" și protestele de la Beijing
La trei ani de la izbucnirea epidemiei de la Wuhan, China a rămas ultima țară din lume care speră că va putea îmblânzi virusul prin izolarea bruscă a infecțiilor şi nu prin imunitatea de turmă. Până acum, strategia rigidă de izolare a funcționat în principal datorită acceptării cetățenilor. Un "război al poporului" – așa cum l-a definit președintele Xi Jinping – în care fiecare și-a făcut partea pentru binele comunității. Numai că acum, populația este epuizată. Martirii strategiei Zero Covid cer să se facă dreptate. Protestele, iniţial izolate, încep să devină un singur strigăt disperat: de la angajații Foxconn, închiși în fabrică pentru a asambla iPhone-uri, până la muncitorii din industria textilă din Guangzhou rămași fără adăpost şi sutele de studenți din Beijing, deja protagoniști ai istoricelor proteste din piaţa Tiananmen. "Am cântat imnul național și Internaționala și am strigat "libertatea va prevala", a declarat pentru agenția AFP un student al Universității Tsinghua din capitală. Băiatul a povestit că o colegă a început prin a ține în sus o foaie albă de hârtie - un gest care a devenit simbolul protestului împotriva cenzurii în China - şi că i s-au alăturat apoi şi alte femei. "Am cântat imnul național și Internaționala și am scandat: "libertatea va prevala", "nu testelor PCR, vrem mâncare", "nu izolării, vrem libertate" a spus martorul. Videoclipurile încărcate pe internet arată cum în faţa cantinei universității, o mulţime s-a adunat în jurul unui tânăr care strigă: "Aceasta nu este o viață normală, ne-am săturat. Viața noastră nu era așa înainte!". Un alt videoclip, filmat aparent în aceeași locație, arată mai mulţi studenți care strigă: "Democrația și statul de drept, libertatea de exprimare", numai că video-ul a fost scos rapid de pe Internet. Martorul a adăugat că secretarul adjunct al Partidului Comunist al universității vorbea cu studenții și că înainte ca poliţia să sosească, mulți începuseră deja să plece.
Protestele vizează guvernul central
Pandemia Covid a exacerbat și mai mult distorsiunile sociale deja existente. Inegalitățile cresc, iar numărul celor marginalizați este chiar mai mare decât înainte. La toate aceasta se adaugă nemulțumirea unei clase de mijloc care până acum fusese îngăduitoare față de un guvern care a fost capabil să asigure bunăstarea economică timp de treizeci de ani, acceptând nişte compromisuri pe care mulți le consideră suportabile: cum ar fi imposibilitatea de a putea folosi rețelele sociale americane, sau de a-şi alege liderii în mod democratic. Acum, însă, apelul pentru ziyou (libertate) demonstrează exigenţe care transcend cererile imediate, fragmentate și circumscrise geografic din ultimii ani: protestatarii nu se mai mulţumesc doar cu o mai bună calitate a aerului sau o clasă conducătoare mai puțin coruptă. Destinatarii contestaţiilor nu mai sunt doar administraţiile locale. Deși în anii 2000 au existat mișcări de masă sporadice, este pentru prima dată, din 1989, când protestele vizează guvernul central. Și este elocvent faptul că acest lucru se întâmplă la o lună după cel de-al XX-lea Congres al Partidului și confirmarea lui Xi pentru un nou mandat controversat de cinci ani. Însă mai presus de toate, acestea nu sunt episoade izolate. Potrivit China Dissent Monitor, un proiect Freedom House, în China începând din iunie au avut loc cel puțin 822 de proteste, dintre care majoritatea au vizat măsuri anti-Covid, dar și "sectorul imobiliar, drepturile lucrătorilor, oficialii din corupție și drepturile funciare". Contestaţiile - răspândite deja în toate provinciile - au vizat în mare parte proiecte de locuințe care au rămas blocate (215) și salarii (109), iar din septembrie au început în forţă protestele împotriva politicilor de sănătate.
Teama prăbușirii sistemului de sănătate
În timp ce guvernului a răspuns destul de pozitiv la acțiunile colective, în cazul măsurilor anti-Covid, Beijingul nu poate face mare lucru: potrivit experților, o relaxare imediată a strategiei zero cazuri ar duce la prăbușirea sistemului național de sănătate. În ciuda restricțiilor, numărul de infecții (peste 35.000) a depășit bugetul celui de-al doilea trimestru, când Shanghaiul a fost închis, lăsând mii de rezidenți fără bunuri esențiale. China se află într-un mare impas. O treime din persoanele peste 60 de ani nu au primit a treia doză necesară pentru a contracara variantele virusului. Potrivit Financial Times, o redeschidere - fără o creștere substanțială a terapiei intensive - ar duce la prăbușirea sistemului național de sănătate. În urmă cu câteva săptămâni, Beijingul a emis 20 de măsuri pentru a limita efectele Zero Covid asupra economiei și vieții cetățenilor. Numai că răspândirea rapidă a infecțiilor a determinat autoritățile locale să reintroducă interdicțiile și testele în masă, adesea prin comunicări neoficiale viva voce, sau prin WeChat. Estimarea amplorii efective a măsurilor este din ce în ce mai dificilă. Rămân videoclipurile care au ajuns pe web. La fel ca în vremurile "Voices of April", protestul virtual organizat în timpul carantinei din Shanghai, atunci când nemulțumirea devine unanimă, nu mai există nicio cenzură care să poată ține situaţia sub control.
În timp ce Occidentul acuză de zeci de ani Beijingul de încălcarea drepturilor omului, până la apariţia coronavirusului, represiunea a afectat o parte infinitezimală a populației chineze: dizidenți, avocați, petiționari, minorități etnice. Pandemia Covid însă, afectează pe toată lumea, de la muncitorul migrant, până la burghezia urbană, nucleul dur al consensului politic. În acelaşi timp, măsurile draconice implementate încep să devină din ce în ce mai greu de justificat, în special după ce Xi Jinping a fost fotografiat fără mască la G20. Chiar şi zilele acestea , imaginile Stadionului 974 din Doha pline de suporteri au suscitat multe comentarii contradictorii pe web. Acum, când restul lumii a revenit la normal, modelul chinez își pierde credibilitatea. Şi ce va face Beijingul? Pentru moment, răspunsul a fost destul de blând: la Shanghai, poliția s-a limitat la a-i îndepărta pe protestatari, în timp ce în Xinjiang, carantina a devenit ceva mai "soft'. Însă concesiile par să se termine aici. Iar duminică dimineață, Cotidianul Poporului (vocea oficială a partidului) a explicat pe prima pagină şi de ce: "Sub conducerea puternică a Comitetului Central al Partidului, cu tovarășul Xi Jinping în centru, țara noastră insistă ca înainte de toate să apere poporul şi viaţa. Politica noastră de prevenire și control [Covid] este determinată de natura și de scopul Partidului", notează ilfattoquotidiano.it
(Traducerea Rador)