Actualitate
Exclusiv
De la anularea alegerilor la numirea Oanei Gheorghiu și retragerea SUA. Polonia a simțit schimbarea. România, prinsă pe contrasens, susține Ștefan Popescu
Andronic și Popescu în podcast. sursa: captura video
Din cuprinsul articolului
Exclusiv, în ediția de ieri a podcastului „Evenimentul Istoric” găzduită de Dan Andronic s-a pus în dezbatere momentul-cheie al ultimelor zile. În legătură cu anularea alegerilor și numirea Oanei Gheorghiu ca vicepremier. Totul pe fundalul anunțului american privind reducerea prezenței militare în România. Invitatul episodului, politologul Ștefan Popescu, a conectat semnalele politice interne de la București cu recalibrarea globală a Washingtonului.
„Credeți că anularea alegerilor a determinat această schimbare bruscă de atitudine a administrației Trump față de România?”, a întrebat direct Dan Andronic. Popescu a nuanțat: „Nu știu dacă neapărat. Noua administrație Trump a avut o atitudine pe care noi am neglijat-o complet. Când alții se duceau, în tranziție, la Mar-a-Lago, niciun lider român nu s-a dus. Am ignorat canalul politic cel mai relevant.”
Polonia a simțit schimbarea. România, prinsă pe contrasens
Pentru a ilustra diferența de abordare, Popescu a povestit o scenă din toamnă, înaintea alegerilor americane, când făcea un internship la Washington. „La Departamentul de Stat, reprezentantul Poloniei ținea un discurs pro-Trump, într-o instituție condusă încă de Antony Blinken. Polonia a simțit schimbarea și s-a poziționat. România a mizat pe vechea administrație și pe ecourile ei.”, a spus Popescu.
Dan Andronic a completat cu un unghi economic: „Au existat membri ai administrației de la București care au încercat să aducă investitori și să încălzească relația cu SUA. S-au lovit de opacitate și indiferență la cel mai înalt nivel. Economia e cheia interesului diplomatic al unei mari puteri.”
Concluzia lui Popescu este fermă: „America s-a schimbat mai profund decât o persoană sau un mandat. Nu înțelegem că prioritățile SUA s-au reconfigurat — China, Arctica, Orientul Mijlociu, Turcia capătă greutate. Fără să conceapă scenarii alternativă, România riscă să ajungă pe margine.”
Nu e un retreat, e o relocare. Grecia, Polonia și Turcia devin „pivoți”
Pe zona militară, Popescu a inventariat noii „piloni” ai prezenței americane: „Polonia nu e afectată. În Grecia se extind investițiile în cinci baze (Alexandroupolis, Creta ș.a.). Baltica și Mediterana de Est urcă în ordinea de priorități, iar Turcia (Incirlik) primește rol pivotal. Marea Neagră își pierde din centralitate.”
Andronic a sintetizat pentru public: „Nu e vorba că SUA se retrag, ci că își mută greutatea pe alți piloni de interes. Întrebarea corectă e: Ce oferă România ca să rămână pilon?”
Oana Gheorghiu, semnal sau întâmplare?
În acest context, moderatorul a întrebat dacă numirea Oanei Gheorghiu — percepută public drept critică față de președintele SUA, cu o zi înainte de anunțul privind trupele „nu este un semn că politica externă o ia în altă direcție?”.
Răspunsul lui Popescu: „Din mai e clar că mizăm pe o putere-substitut la SUA, Franța sau UE. Dar Bruxelles s-a schimbat la rândul lui: flancul sudic concurează flancul estic. Dacă SUA își ajustează postura, europenii se aliniază. Fără repoziționare și scenarii, România riscă să rămână într-o Europă cu mai multe viteze.”
Deficit de „strategie” la MAE
Popescu a criticat frontal lipsa de scenarii instituționale: „În scurta mea experiență la MAE am văzut că nu se fac scenarii. Gestionăm dosare, dar nu construim alternative. Oricine aduce o nuanță e etichetat. Asta inhibă și decizia, și adaptarea.”
Andronic a punctat că narativul diplomatic românesc pare rămas în „ecoul vechii administrații democrate”: „Pare că așteptăm ca Donald Trump să termine mandatul și să revină vechea politică. Între timp, nava americană virează — și durează, cum spuneți, să întorci un portavion.”
Ce urmează
Concluiza celor doi este că Bucureștiul are nevoie de un „reset” strategic în cinci pași:
reactivarea zilnică a canalelor politice reale la Washington (formale și informale), nu doar în momente de criză;
punerea pe masă a unui conținut economic credibil — un portofoliu de investiții și proiecte care leagă securitatea de business;
construirea de parteneriate regionale de substanță (Vișegrad extins, Inițiativa celor Trei Mări, triunghiuri cu Grecia/Turcia/Polonia);
dezvoltarea de scenarii diplomatice alternative (axele Baltica–Mediterana, cu Marea Neagră într-un rol „plug-in”, nu hub exclusiv);
un mesaj coerent, pe aceeași frecvență Președinție–Guvern–MAE, care să evite semnalele contradictorii în momentele-cheie.
„Parteneriatul strategic nu e piramida lui Keops, nu rămâne acolo peste 3.000 de ani”, a rezumat Ștefan Popescu. „Se apără zi de zi, se reconstruiește și se ancorează în noile priorități ale Americii.”
Episodul „Evenimentul Istoric” arată că anularea alegerilor, numiri cu încărcătură ideologică și deficitul de lobby strategic se suprapun peste repoziționarea globală a SUA. Nu e o retragere, ci o recalibrare în care România trebuie să decidă rapid ce oferă pentru a rămâne pilon pe harta Washingtonului. Urmărește integral podcastul pe Hai România.
