Campania electorală a intrat în linie dreaptă. Peste o săptămînă, pe 5 iunie 2016, în România se desfășoară alegerile locale.

 Chiar dacă venite după o campanie practic inexistentă, rezultat direct al incredibilelor restricţii în materie de publicitate electorală, alegerile din 5 iunie 2016 rămîn de o importanţă majoră pentru România următorilor patru ani şi chiar pentru soarta democraţiei în acestă ţară, redusă la condiţia de republică bananieră prin preocuparea Puterii Protectoare America de a folosi instituţiile de forţă pentru impunerea a tot felul de experimente de laborator.

Pe 28 mai 2016, cu o lună în urmă, cînd campania electorală nu începuse oficial, îmi dezvăluiam în Evenimentul zilei, sub titlul „De ce-l voi vota pe Nicuşor Dan?”, opţiunea mea de vot la Primăria Bucureştilor:

Nicușor Dan, candidatul USB.

Plecînd de la o intervenţie a mea la Unde tv, într-un timp cînd Robert Turcescu nu devenise candidat la Primărie din partea PMP, îmi explicam opţiunea prin constatarea că „De zece ani Nicuşor Dan se luptă pentru Bucureşti”. Nu numai că se luptă, dar, prin ONGul condus de el cu eficienţă, Bucureştiul a fost salvat de multe încercări ale Caracatiţei imobiliare de a-l pune la pămînt.

Venise vorba în emisiune de nefericitul Ludovic Orban (uimitor cum poate să dispară un lider politic în urma unui dosar la DNA!), un timp candidat al PNL. Şi scriam în comentariul din Evenimentul zilei că-mi doresc, ca bucureştean, un candidat pe care, după opinia mea, şi-l doresc şi alţi bucureşteni:

„Eu însă cred că bucureştenii, trăitori neputincioşi într-un oraş de care nu se mai ocupă nimeni, au nevoie de un candidat care să le garanteze prin întreaga- i personalitate că va lua în mîini hăţurile complicatei administraţii municipale şi pînă cînd nu-şi va îndeplini Proiectul nu-şi va găsi liniştea.

Din acest punct de vedere, mai ales în al doilea mandat, Sorin Oprescu a lăsat impresia unui om care uitase că e primarul Bucureştilor. Se ocupa de toate, numai de Bucureşti, nu. Deocamdată – i-am zis lui Robert Turcescu – singurul candidat care se înscrie în această fişă a postului e Nicuşor Dan”.

A trecut de la această zicere în scris o lună de zile.

Campania electorală a început în 5 mai 2016 şi s-a desfăşurat mai ales în planul confruntărilor de la televizor.

Se pune întrebarea firească:

După aproape o lună de campanie îmi păstrez opţiunea pentru Nicuşor Dan? Răspunsul meu e categoric: Da!

Un răspuns întărit formidabil de cele întîmplate din 28 mai pînă acum.

La una dintre confruntările electorale televizate, cea de marţea trecută, de la B1TV, am fost şi eu prezent ca secund al moderatorului Silviu Mânăstire. Au participat Gabriela Firea (PSD), Cătălin Predoiu (PNL) şi Nicuşor Dan (USB).

Mai mult decît interesant – şi asta trebuie remarcat în mod deosebit, că Nicuşor Dan, deşi candidat din partea unui partid înfiinţat doar pentru ca el, Nicușor Dan, să poată candida din partea unei formaţiuni politice, s-a înscris deja între primii trei candidaţi care contează, alături de cei doi candidaţi ai principalelor partide din România.

Ca să nu mai spunem că unele sondaje îl dau pe locul al doilea, drept principal concurent al Gabrielei Firea.

E acesta un argument pentru declaraţia mea că opţiunea pentru Nicuşor Dan nu numai că a rămas aceea, dar, mai mult, s-a întărit.

Dacă un candidat reuşeşte o asemenea performanţă într-o ţară în care partidele dau tăria unui competitor, înseamnă că Nicuşor Dan a reuşit, în acestă campanie, să facă mai mult decît un partid tradiţional.

Dintre cei trei candidaţi în confruntare la B1TV, mie Nicuşor Dan mi-a plăcut cel mai mult. Şi dintr-un simplu motiv.

Şi Gabriel Firea şi Cătălin Predoiu au avut în emisiune prestaţii excelente. Da, dar la întrebările mele precise în răspunsurile celor doi am ghicit imediat partidul pe care-l reprezintă fiecare. Partid care dădea fiecăruia dintre cei doi forţa tipică unui reprezentant al maşinăriei, dar şi îngrădirea impusă de condiția de candidat al unui mare partid.

Nicuşor Dan a răspuns cu o libertate care m-a sedus. În nici un moment n-am simţit în răspunsurile sale acea trimitere automată pe care o face

un lider politic la Programul Partidului, la alianţele Partidului, la hachiţele şefilor, în clipa cînd trebuie să răspundă la o întrebare concretă din spaţiul social-politic.

Asemenea tuturor jurnaliştilor interesaţi de politică, am urmărit şi eu felul în care Presa noastră comentează şi prezintă fiecare candidat mai important. N-am putut să nu văd astfel că foștii tovarăși de gazetărie al lui Robert Turcescu au așteptat cu înfrigurare momentul în care să se răzbune pentru succesele lui Robert Turcescu de pe vremea cînd făcea presă de succes.

Din cîte se ştie, prin raportare la Scena politică, bătălia pentru Bucureşti e şi – dacă nu chiar mai ales, o bătălie între Stînga şi Dreapta. Presa noastră, în cea mai mare parte a ei, se consideră şi e considerată drept anti-PSD.

Ştiind aceasta încă din 1990, cînd PSD-ul de acum se numea FSN, m-aş fi aşteptat ca Gabriela Firea, candidat al PSD, să fie cea mai atacată de către presă.

Ei bine, spre surprinderea mea, am constatat că nu Gabriela Firea, ci Nicuşor Dan e candidatul cel mai atacat de către Presă.

Dacă bunăvoinţa şi chiar simpatia de care se bucură Gabriela Firea, din partea presei zise și anti-PSD îşi are explicaţia uşor de găsit şi anume în faptul că Gabriela Firea nu corespunde imaginii tradiţionale a liderului PSD-ist (ghiorţan, arogant, agresiv şi, mai ales, sigur pe sine), greu de găsit a fost explicaţia atacurilor în cazul lui Nicuşor Dan.

Citind cu atenţie atacurile la adresa lui Nicuşor Dan şi mai ales pipăind interesele din spatele acestor atacuri, atacuri chiar mizere, cum ar fi cel prin care Nicuşor Dan era prezentat drept un corupt! mi-am dat seama că în spatele lor stau comenzile şi sugestiile celor două mari partide în competiţie – PSD şi PNL, care văd în Nicuşor Dan o primejdie mortală.

Nu, nu e vorba de primejdia că Nicuşor Dan să cîştige Primăria, lucru destul de dificil în perspectiva unor alegeri care vor interesa doar electoratul scos la vot de maşinăriile de partid.

E vorba de primejdia întruchipată de condiţia lui Nicuşor Dan. Nicuşor Dan e un autentic candidat independent (chestia cu partidul USB e o glumă), un tip care s-a înscris în bătălia pentru Capitală, deoarece doar cîştigînd această bătălie îşi poate concretiza ideile despre Bucureşti, formate în zece ani de Bătălie ONGistă pentru Bucureşti.

Victoria lui Nicuşor Dan ar însemna victoria omului independent de structurile de partid puternice. Victoria lui Nicușor Dan ar însemna victoria unul altfel de a face politică. Partidele noastre postdecembriste s-au format şi activează ca veritabile Partide Comuniste.

Organismele de decizie colectivă sunt simple maimuțăreli democratice. Deciziile sunt luate de un grup restrîns și asumate cu slugărnicie de ținătorii de dîrlogi, de toți ceilalți membri ai partidului.

Odată ajuns Șef cineva, beneficiază de temenelele celorlalți, chiar dacă unii dintre aceștia abia au încheiat temenele făcute fostului Șef.

A fi liber și a fi membru al unui partid e ceva de neconceput. Odată intrată într-un mare partid, o personalitate îşi pierde independenţa din toate punctele de vedere.

Şi independenţa gîndirii, şi independenţa opiniei, și independența votului.

Găştile care sînt partidele se bazează pe disciplina internă, echivalentă unei dictaturi.

Dacă învinge Gabriel Firea sau Cătălin Predoiu vom spune duminică, 5 iunie, seara, c-a învins PSD sau PNL.

Dacă învinge Nicuşor Dan vom spune pur şi simplu c-a învins Nicuşor Dan. Experimentul Nicuşor Dan e mult mai important decît pare.

Dacă Nicuşor Dan are un eşec răsunător sau dacă Doamne fereşte! cedează în favoarea lui Cătălin Predoiu, speranţa într-un alt fel de-a face politică e ca şi moartă. De dragul acestei speranţe, voi vota duminică, 5 iunie 2016, pe Nicuşor Dan!