Prețurile vaccinurile împotriva coronavirusului fabricate de Pfizer și Moderna sunt de circa 30 de euro per doză, adică de trei ori mai scumpe decât vaccinurile împotriva gripei.
După ce Marea Britanie a demarat campania de vaccinare în săptămâna care a trecut, Statele Unite s-au grăbit să îi urmeze exemplul. FDA, agenția americană a medicamentului, a dat undă verde, vineri 10 decembrie, distribuirii vaccinului Pfizer/BioNTech și vaccinările încep luni.
Aceste decizii se înscriu în cursa vaccinării, care a căpătat un nou ritm: săptămâna trecută, secretarul american al Sănătății a anunțat că „se așteaptă ca Moderna să facă și ea în curând o cerere” de autorizare în regim de urgență, după ce Pfizer și-a depus propria solicitare la începutul lunii.
Dacă problema calendarului se află pe buzele tuturor, cea a prețului este și ea una arzătoare, arată o analiză Huffington Post.
Preț triplu față de recomandarea OMS
În timp ce Franța a alocat 1,5 miliarde de euro pentru campania sa de vaccinare, Statele Unite au cheltuit 2 miliarde de dolari pentru 100 de milioane de doze de vaccin de la Pfizer.
Printre vaccinurile în curs de dezvoltare, acestea din urmă vor fi de altfel cele mai scumpe: prețul vaccinării ar putea fi de circa 33 de euro, adică de trei ori prețul recomandat de Organizația Mondială a Sănătății, a relatat Financial Times.
În ceea ce privește laboratorul concurent direct, Moderna, președintele director general al său a afirmat în presa germană că prețul unei singure doze va fi cuprins între 20 și 30 de euro.
Cifre mult mai mari decât cele anunțate de Johnson & Johnson (10 euro doza), sau de AstraZeneca (3 euro).
Pentru comparație, un vaccin împotriva gripei costă între 6 și 10 euro.
Prețurile de care vorbim sunt cele percepute de laboratoarele farmaceutice, afaceri private care comercializează noul medicament.
Prețul este fixat în cadrul unei negocieri între laborator, care se bucură de protejarea inovației sale prin brevet, și stat.
La vremuri unice, prețuri unice
În vremuri normale, prețul este negociat pentru a fi în avantajul celor două părți, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai mare decât ceea ce autoritatea publică este dispusă să plătească, dar nici mai mic decât cheltuielile pe care laboratorul le-a făcut în procesul de cercetare și de producție.
„Or, acum suntem într-o situație de urgență unică. Pentru cazul Franței, Agenția Europeană a Medicamentului (EMA), care este însărcinată cu negocierile, și-a exprimat deja voința de a obține vaccinul. Acest lucru cântărește mult în negocieri”, a explicat pentru Huffington Post Carine Milicent, profesoară de economia sănătății și cercetătoare.
„Cu cât dobândirea produsului este mai importantă pentru societate, cu atât mai mult sunt dispuse statele să plătească, iar laboratoarele sunt perfect conștiente de asta.”
Spațiul de manevră al statelor fiind în aceste condiții destul de mic, astfel se explică prețurile ridicate cerute de anumite laboratoare, în special Pfizer și Moderna.
Dicktatul monopolului
Pe de altă parte, companiile doresc să obțină un preț suficient de mare pentru a acoperi investițiile.
„Cu cât o tehnologie este mai costisitoare, cu atât compania va reflecta acest aspect în prețurile fixate”, adaugă experta. „Este logic ca o companie care se află în situație de monopol pe piață să își vândă produsul la un preț ridicat.”
Vaccinurile produse de Pfizer și Moderna se bazează pe o tehnologie inovatoare numite mesager ARN. Metoda constă în injectarea în organism nu a antigenului ci a modului său de acțiune, codul său genetic sub forma ARN (acidul ribonucleic), pentru a provoca o reacție imunitară.
„Este un proces extrem de tehnic, cu molecule rare, ceea ce este foarte costisitor”, explică Frederic Bizard, economist expert în protecția socială. „Companiile strâng numeroase fonduri private pentru cercetarea și producția acestor produse.”
Acest lucru explică prețurile mai mari ale acestor două vaccinuri decât cele produse de AstraZeneca sau Johnson & Johnson.
Strategii diferite
O altă cauză a acestor diferențe de prețuri: strategiile diferite de la un laborator la altul. AstraZeneca s-a angajat să pună la dispoziția Europei 400 de milioane de doza de vaccin, la prețul de cost, adică fără nici un beneficiu pentru vânzător.
„Compania încearcă să-și optimizeze imaginea și să ocupe un loc pe o piață încă nouă pentru ea”, explică Bizard. „Spre deosebire de Pfizer, care se înscrie într-o logică antreprenorială pură și dură și caută să obțină maximum de profit.”
Cu cît o companie se află într-o situație mai mare de monopol, cu atât dispune de o marjă mai mare în negocieri.
„Cum Pfizer a fost prima, ea a putut în mod firesc să negocieze prețuri mai mari”, comentează Carine Malicent. „Atunci când vii după ceilalți, ca AstraZeneca, ai interes să anunți prețuri prețuri mult mai scăzute pentru a te asigura de cerere.”
Urgența se plătește scump
La costurile suportate de laboratoarele farmaceutice se adaugă cele produse de urgența fără precedent cu care vaccinurile au fost comandate.
Dacă, în mod normal, crearea unui vaccin poate dura și zece ani, dozele anti-COVID-19 au fost produse în doar câteva luni.
„Cu cât compania își asumă riscuri mai mari, cu atât va face ca aceste costuri să fie plătite de statele cumpărătoare”, precizează Carine Malicent.
Iar Frederic Bizard amintește că, per total, „chiar dacă pare ridicat”, costul vaccinării rămâne mult inferior celui al pandemiei.
„Este o abordare cost – beneficiu. Vaccinul este singura noastră speranță de a reveni la o viață economică normală. Dacă planul vaccinării este eficient, rentabilitatea va fi uriașă.”