De ce schimbul de deținuți nu este un semn de dezgheț
- Adriana Popescu
- 14 decembrie 2022, 18:23
După întoarcerea lui Viktor Bout în Rusia și a lui Britney Griner în Statele Unite, sunt posibile noi schimburi de prizonieri între cele două țări. Acest lucru a declarat pentru presă președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, și a subliniat că toate negocierile de acest tip se duc pe linia Serviciului Federal de Securitate. Se știe că americanii ar dori să-l readucă în patrie pe Paul Wilan, condamnat pentru spionaj și, după cum informează diverse surse, au încercat să-l includă în afacerea Bout.
Secretarul de presă al președintelui Federației Ruse, Dmitri Peskov, s-a grăbit să le comunice jurnaliștilor că schimbul Bout contra Griner nu a fost un pas spre ieșirea din criza existentă în relațiile dintre cele două țări, care rămân într-o "situație jalnică." Ambasadorul rus în Statele Unite, Anatoli Antonov, s-a referit la același lucru la postul de televiziune "Rossia 2". După cum a afirmat acesta, negocierile referitoare la Bout și Griner, precum și întâlnirea de la Ankara șefului Serviciului de Informații Externe, Serghei Narîșkin, cu directorul CIA, William Burns, sunt "excepții" în contactele actuale dintre Moscova și Washington și nu există premise pentru îmbunătățirea relațiilor.
Atât Peskov, cât și Antonov au răspuns la întrebările jurnaliștilor, între care și cea dacă într-adevăr s-a format o interpretare "referitoare la un dezgheț" în contactele recente dintre Federația Rusă și Statele Unite. Acest lucru este determinat mai ales de faptul că situația actuală este percepută ca anormală și mulți, inclusiv angajații mass-media, doresc să vadă semnele îmbunătățirii acesteia. Aceasta este, de asemenea, o încercare de a ghici ce se întâmplă cu adevărat atunci când multe contacte se petrec departe de ochii publicului, când multe hotărâri sunt luate în culise.
Ce reprezintă, de fapt, schimbul de deținuți
Oricum ar fi, schimbul de prizonieri, chiar dacă devine o practică regulată, nu înseamnă cu adevărat o dezghețare în relațiilor dintre cele două țări aflate într-o criză. Mai degrabă acesta este un semn clar al revenirii la realitățile "războiului rece". Schimburi similare între URSS și SUA (sau, mai larg, între "țări neprietenoase", este suficient să reamintim schimbul lui Luis Corvalan cu Vladimir Bukovski), chiar dacă nu au avut loc în regim non–stop, dar s-au întâmplat, și nu rareori. Fiindcă veni vorba, acest lucru s-a întâmplat și în istoria modernă. Și atunci în schimb au figurat, între alții, Anna Chapman și Serghei Skripal.
Când două state fac schimb de prizonieri înseamnă, între altele, că nu au încredere în sistemele judiciare ale celuilalt, că nu consideră că judecata care se face cetățenilor lor poate fi corectă, că acolo unde se află, corectitudinea lor va fi apărată și drepturile lor vor fi protejate. Reținerea oamenilor cărora li s-au dat verdicte, chiar dacă sunt ele absolut legale, sunt percepute ca parte a unui joc politic, o invitație a unui adversar geopolitic la o anumită afacere. De aceea autoritățile din diferite state în perioadă de conflicte își îndeamnă cetățenii să părăsească teritoriul țării opozante: ele sunt îngrijorate nu doar pentru siguranța acestora, ci și pentru ca ele, autoritățile, să nu fie puse în situații extreme, să fie forțate să încheie acorduri incomode. Este suficient să urmăriți reacția criticilor administrației lui Joseph Biden la schimbul Bout contra Griner. Aceste acorduri sunt numite "rușinoase" pentru America, comparând importanța celor două figuri.
Moscova și Washingtonul au revenit la practicile din perioada sovietică. Este de remarcat faptul că atunci la tranzacție erau incluși neapărat agenți de informații și foarte des disidenți: oameni de știință, apărători pentru drepturile omului, scriitori. În mod firesc apare întrebarea: dacă Rusia și Statele Unite vor continua să facă schimb de deținuți, pot spera la eliberarea și plecarea în străinătate a figurilor opoziției care, potrivit unor diferite articole din Constituție, au ajuns în închisoare în Federația Rusă? Ar vrea ei asta, ar vrea asta americanii, ar avea autoritățile rusești vreun interes pentru acest lucru?
Administrația Biden consideră eliberarea lui Griner o victorie, actualizând formula pe care americanii o înțeleg: "Noi trebuie să facem totul de dragul oricăruia cetățean de-al nostru". Dar opozanții ruși nu sunt americani. Statutul lor de agenți străini nu a fost recunoscut nici de ei, nici de alte țări. Dacă practica schimburilor se referă și la ei, acest lucru doar va sublinia aprofundarea crizei în relațiile dintre Rusia și Occident. (Rador)