Dr. Alexandru Achim este medic rezident în anul IV la Institutul Inimii „Nicolae Stăncioiu” din Cluj Napoca, specializarea cardiologie.

Tânărul medic povestește, fără intenția de a descuraja, prin ce trebuie să treacă un rezident dacă vrea să răzbească în această nobilă profesie. Mai mult, el își încurajează colegii să muncească mult, cu rost, și să nu plece din România.

”Nu vreau să vă plictisesc cu povești despre cum am dat eu la medicină sau sfaturi de viață cu iz prețios. Consider că nu există o rețetă standard, oricum. Să știți doar că vă așteaptă o perioadă grea și plină de frustrări dacă nu aveți un plan bine stabilit sau o viziune cu voi de care să vă agățați sau dacă nu faceți asta cu plăcere. Musai să alegeți ceea ce vă place, mergeți în gărzi înainte, multe gărzi, vedeți exact ce presupune acea specialitate, cum e secția, cum e atmosfera, cum sunt gărzile, cum sunt tratați rezidenții, cum e șeful – contează enorm. Nu fiți naivi, să știți bine în ce vă băgați! Una e socoteala de acasă, cum vă sună specialitatea respectivă și alta e cum e transpusă, cu toate detaliile ei, pe secția respectivă. Altfel vă îngropați rapid în făcut foi, deveniți doar o mâna de lucru, vă frustrați și plecați în Franța, cum o fac deja jumătate dintre noi.

Acesta este sistemul, nimănui nu prea le pasă de voi, sunteți singuri în asta și responsabili de fericirea voastră. Nu există din păcate un șablon pe care să mergeți, un traseu de formare, tu trebuie să te lupți, să înveți singur, să furi meserie. Depinzi de superior, de starea lui de bine, de cum își controlează și el emoțiile, dacă are chef sau te place, îți arată ceva, dacă nu, nu. Și asta bineînțeles că încurajează falsitatea și competitivitatea distructivă între colegi. Posteritatea e aproape zero, egoismul domnește în medicină.

Puțini sunt medicii mentori care să investească în tine, majoritatea nu îți arată nimic, e modul lor de a te ține sub control, de a nu pierde puterea sau pur și simplu perpetuează sistemul feudal în care au fost și ei formați. Devine astfel greu să obții ceea ce vrei în această perioadă de formare și să o faci fără compromisuri morale. Dar nu imposibil. Nu vreau acum să vă descurajez, dar nici să vă vând gogoși, e bine să pornești la drum pregătit, altfel ieși în derivă, mediul din păcate te împinge la asta. Munciți mult, dar cu rost, fiți integri, fixați-vă în minte un obiectiv clar cu voi, ce vreți să realizați, pe termen scurt și lung și urmăriți acel țel aproape până la obsesie. Nu slujiți pe alții, nu permiteți să profite cei mari de voi, ajutați, bineînțeles, dar atât timp cât munca vă este respectată și răsplătită.

Mesajul meu nu e descurajator, din contră, vreau să vă spun că se poate. Vă dau exemplul meu, nu sunt descedent din viță medicinistă, nu am pile, dar am știut una și bună, că îmi place cardiologia și asta vreau să fac, încă din anul 2 mă duceam de unul singur să întru în sala de cateterism, am făcut în paralel 4 ani de SMURD, mereu mi-a plăcut medicina practică, cu efect imediat, iar când am început rezidențiatul, am făcut tot posibilul să rămân pe secția de Cardiologie Intervențională, făceam gărzi benevol, multe gărzi, aproape 2 ani intram mâna 3 în sală (adică observator și atât), câteodată nici nu se găsea halat steril pentru mine, trebuia să îmi procur singur.

Încet-încet, am început să pun și eu mâna pe instrumente, mai pe ascuns ce-i drept, iar acum sunt la Graz cu o bursă de fellowship de la Societatea Europeană de Cardiologie de 25.000 euro dedicată special trainingului în Intervențională. Toată ziua sunt în sală, pun stenturi de unul singur, efectuez biopsii miocardice, cateterism cardiac drept etc. Deci se poate dacă vă vedeți de treabă și aveți răbdare, răsplata vine, poate de unde te aștepți mai puțin. Și alta e senzația când realizezi ceva pe barba ta, nu?

Ca și sentimentul acela când îți cumperi mașină din banii tăi munciți, nu se compară dacă îți ia tata sau mama una. Așa e și aici, bineînțeles că toți avem colegi cu “istoric familial” care deja au calea pregătită, dar hei, nu-i invidiați, care-i satisfacția unei realizări dacă nici nu știi al cui e meritul, al tău sau a celor din jurul tău? Loc pe Pământ există pentru toți, iar dacă generația tânără are alt comportament, viitorul va fi mai bun. Va urez succes, spor la muncă și când sunteți triști sau doriți să vă dați bătuți, nu uitați că aveți cea mai nobilă meserie și lumea are nevoie de voi!”, a scris dr. Alexandru Achim pe pagina Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România, la rubrica „Young Doctors of Romania”.