În ultimele zile am avut ocazia de a călători cu maşina prin mai multe zone ale ţării, tranzitând Muntenia, o parte a Transilvaniei, din nou Muntenia de sub munte şi apoi Oltenia.
Erau zile libere şi, deci, principala activate în comunităţile rurale sau micile oraşe, prin care am trecut, o reprezenta campania electorală. Atmosfera se simţea a fi destul de încordată şi, în pofida aparenţei de non-combat pe care televiziunile o transmit, în multe localităţi rurale am văzut importante mobilizări. De exemplu, am văzut în comuna Sâmbăta de Sus, comună în care pe toate gardurile era portretul primarului PSD, un convoi impresionant format din maşini aproape în exclusivitate de lux, pe care se afla expus portretul contracandidatului PDL şi în care se aflau cetăţeni care ţineau în mâini steaguri cu însemnele acestui partid. Pe de altă parte, în mai toate localităţile prin care am trecut, am întâlnit grupuri de persoane îmbrăcate în tricourile şi cu şepcile partidului pentru care militează în campanie. Nimic anormal, aceştia erau activiştii, cei care urmau să îşi mobilizeze concitadinii la vot, eventual în favoarea partidului pe care îl reprezintă. Mai ciudat, însă, mi s-a părut atunci când, într-un sat vâlcean, am văzut o importantă adunare de forţe cu însemnele partidului pe care primarul din respectiva comunitate îl reprezintă, deghizaţi în agenţi electorali, în fata sediului poliţiei locale. Era cât se poate de clar faptul că poliţiştii comunitari din respectiva comună erau implicaţi în campania electorală a primarului, şi toate acestea fără jenă, la vedere, la marginea unui drum naţional extrem de circulat.
Dar lucrul cel mai interesant, savuros chiar, pentru un privitor atent, îl reprezintă peisajul concludent al afişajului electoral. Dincolo de lipsa de uniformitate a afişajului electoral al Uniunii Social Liberale, alianţa care spre pildă, în acelaşi judeţ Vâlcea, îşi susţine candidatul la preşedinţia Consiliului Judeţean cu ajutorul unor enorme bannere roşii (oare câţi liberali îl vor vota?), extrem de interesant mi se pare tipul de propagandă pe care Partidul Democrat Liberal îl face în favoarea candidaţilor săi. De pildă, domnul Scripcaru, primarul democrat liberal al Braşovului, se prezintă cu ajutorul unor bannere albastre şi undeva, într-un colţ extrem de greu de identificat, poate fi zărit logo-ul Partidului Democrat Liberal pe fond verde. Domnul Poteraş nu numai că a renunţat cu totul la portocaliu, dar a renunţat chiar şi la însemnele partidului pe care îl reprezintă, atâta vreme cât simbolul PDL este înlocuit cu propria sa semnătura. Cei mai solidari şi disciplinaţi dintre pedelişti au înlocuit pe nevăzute portocaliul cu verdele. Consecvenţii mai păstrează încă un mic simbol cu trandafirul şi iniţialele PDL pe un fond portocaliu într-o mare de verde.
De ce se ascund? De ce le este frică? Este vorba oare numai despre prognoze electorale şi conştiinţa pierderii popularităţii, sau este mai mult, teamă disperată de pierdere a puterii? Toată această interesantă plimbare m-a convins de faptul că mulţi dintre cei care în ultimii patru ani au guvernat România încearcă să facă tot ce pot pentru a-şi salva poziţiile, avantajele şi influenţa.
Recomandările noastre
