De ce iubesc jurnaliștii de investigații și criminaliștii animalele?

De ce iubesc jurnaliștii de investigații și criminaliștii animalele?

Alecu Racoviceanu vorbește în emisiunea „Dosare de presă”, la EvZ TV, despre un fenomen curios, des întâlnit la jurnaliștii de investigații sau la marii criminaliști.

Când privești prea mult moartea în față, viața se dezvăluie cu noi valențe. Este și cazul oamenilor cu meserii care se desfășoară în jurul morții. Alecu Racoviceanu a vorbit în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro, despre o „mutație” care apare în timp, după ce, în calitate de jurnalist de investigații, trebuie să privești moartea în ochi, cu detașare, prin prisma celor 5 W (who, when, where, what, why- cine, când, unde, ce, de ce).

„Genul ăsta de cazuri trebuie să le privești cu foarte mult sânge rece, altfel nu le înțelegi. Ca să poți înțelege aceste cazuri trebuie să le privești cu absolut sânge rece. Și-apoi să-ți lași emotivitatea să lucreze doar când le descrii.

Am observat la prietenii anchetatori de omoruri din perioada respectivă, pe care eu și partenera mea de atunci, Lidia Popeangă Mitchievici, ni i-am făcut, o mutație pe care, uite acum, la 50 și ceva de ani, o am. Îți dispare, într-un fel, empatia față de om, dar pentru că sufletul tău are o anumită dimensiune ai nevoie să oferi empatie, ea se răsfrânge asupra animalelor.

De exemplu: stăteam ore întregi ca să pricepem în fața locului unei crime și priveam ca pe un meci de fotbal. Dar dacă trei pași mai încolo găseam un pisic lovit, nu eram om o zi întreagă. O empatie revărsată asupra animalelor”, a mărturisit Alecu Racoviceanu.

Acest lucru este des întâlnit, din multe și diferite motive, la doctori, care au de luat decizii majore: amputez sau nu? operez sau nu?

„Sunt două cazuri celebre de criminaliști, n-o să le dau numele că n-am acordul lor. Unul a coordonat echipe importante de cercetări la crime; a salvat de la un loc al crimei o broscuță țestoasă și a păstrat-o toată viața ei.

Iar la un alt caz de crimă; întors dintr-o croazieră, un lăutar ajunge acasă după luni de zile, soției îi dăruiește un boboc de rață. L-a cumpărat el din Constanța, venind spre București, a cumpărat un boboc de rață, i l-a dăruit. Dar, în timp ce discutau, ea îi spune că „te părăsesc”. O omoară. Bobocul ăla de rață a murit de bătrânețe în casa unui criminalist, unul dintre cei care au intrat la locul faptei.

Pentru că Dumnezeu eu cred că ne-a înzestrat pe toți cu o dragoste pe care o avem de oferit. Și dragostea aia are foarte multe fațete. Dar nu-ți permite să nu o ai, s-o irosești. Nu-ți permite. Ți-o canalizează imediat precum apa dintr-un bazin. Găsește ea o cale pe care să se ducă”, a mai spus Alecu Racoviceanu.