Cu numerosul lui contingent elen, te-ai fi așteptat ca Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta condus de Ursula von der Leyen să priceapă conceptul de hybris [trufie nemăsurată, din greaca veche – n.trad.]. Mai ales acum, când Grupul Conservatori și Reformiști Europeni (ECR) al premierului italian Giorgia Meloni a ajuns la 83 de membri în PPE.
Grupul lui Meloni este al treilea în PPE, ca mărime
După ce la dineul de luni pentru repartizare a demnităților în UE, PPE a încercat să impună un târg centrist convenabil sieși, respins complet de alți lideri, dat fiind că fusese pus la cale în absența lor, PPE a căutat aseară să supraliciteze cu argumentul că grupul său parlamentar s-a mărit - doar pentru a vedea cum îi ia fața rivalul de la dreapta radicală.
Grupul Conservatori și Reformiști Europeni (ECR) al premierului italian Giorgia Meloni a susținut ieri că a crescut la 83 de membri, cifră cu care ar substitui, în poziția a treia, grupul liberal Renew, controlat de președintele francez Emmanuel Macron, rupând astfel un triumvirat centrist care rezistase 30 de ani.
Meloni a fost cea mai indignată de mașinațiunile de luni, când șase lideri UE reprezentând PPE, Renew și grupul plasat pe locul doi, Socialiști și Democrați (S&D), și-au prezentat propunerile ca și cum ar fi fost un fapt împlinit. De aici și încântarea manifestată de ea ieri, scrie Financial Times.
Totuși, cei nou veniți în ECR fac ca o coaliție formală de guvernare cu centriștii să fie extrem de improbabilă. Noii aliați ai lui Meloni sunt cei care reprezintă elementul „radical” din sintagma „dreapta radicală”.
Președintele partidului românesc AUR are accesul interzis în Ucraina și Moldova din rațiuni de securitate, iar europarlamentarul bulgar Ivailo Valcev a militat contra „propagandei homosexuale”, după cum o numește el.
O „schimbare importantă” în privința legislației
Meloni a cerut ieri, invocând doar mărimea grupului ei, „un rol de cel mai înalt nivel” la repartizarea demnităților în UE. Ea a afirmat cu aceeași ocazie că „lucrează la organizarea unui front alternativ la stânga” și că dorește o „schimbare importantă” în privința legislației.
Acestea s-ar putea dovedi a fi o piedică în calea PPE și a lui von der Leyen înseși, care are nevoie de susținerea Consiliului European, dar și de a unei majorități parlamentare, pentru a-și putea asigura încă un mandat de cinci ani la președinția Comisiei Europene. Și chiar dacă acum coaliția ei are o mică majoritate care ar putea amortiza un șoc, nu se poate afirma că ea ar fi blindată.
Ursula von der Leyen Sursă foto: Dreamstime
Cramponându-se de teorie, un demnitar PPE a respins aseară argumentul că grupul ECR a crescut, calificându-l drept trivial și afirmând că nu schimbă cu nimic faptul că cele trei partide de centru dețin o majoritate de 55%.
„Nu vreau să fiu arogant sau prea agresiv”, a spus demnitarul. „[Creșterea] ECR nu schimbă nimic.”
Dar aceasta ar putea fi o abordare înșelătoare.
Dacă Meloni a fost indignată că nu i s-a oferit o funcție semnificativă la dezbaterea de luni, nu putem decât să ne imaginăm că sentimentul ei de nedreptate se va fi amplificat și mai mult în urma ultimelor evoluții - iar peste o săptămână va avea loc un Consiliu European. Articol de Henry Foy / Traducere: Rador Radio România