Editura Evenimentul si Capital

De ce este Macron CONDAMNAT la PRĂBUȘIRE

Autor: | | 0 Comentarii | 2519 Vizualizari

Emmanuel Macron a apărut fulgerător pe cerul politicii franceze și europene: după 14 luni, steaua lui apune cu rapiditate.

Un editorial de Guy Millière pentru Gatestone Institute.

Când Emmanuel Macron a fost ales președinte al Franței în mai 2017, a fost prezentat ca un reformist care va schimba din temelii Franța și lumea.

Paisprezece luni mai târziu, iluziile s-au spulberat. Reformele au fost cosmetice, nereușind să oprească declinul Franței. Creșterea economică este aproape de zero: 0,2% în trimestrul II din 2018.

Șomajul, în jurul a 8,9%, rămâne mare. Cheltuielile publice ale Franței, ca procent din PIB, sunt de 56,4%, cele mai mari din Europa.

Țara continuă să fie frecvent paralizată de grevele din transporturi.

Așa-numitele „no-go zones”, zone unde legea nu mai poate fi aplicată, continuă să se înmulțească, iar Macron însuși și-a recunoscut neputința cerând o „mobilizare generală” a populației.

Violențele de stradă sunt dese; evenimentele cu audiențe numeroase se sfârșesc întotdeauna cu jafuri și incendieri. În noaptea victoriei echipei Franței în finala Campionatului Mondial, sute de huligani amestecați în mulțime au spart geamuri și vitrine, au vandalizat bănci și bancomate, au distrus demne de circulație, au incendiat mașini.

Cum majoritatea activităților economice se opresc în iulie și august, Macron se va fi gândit că se va putea bucura în tihnă de vacanță. Nu a putut.

Pe 19 iulie, ziarul Le Monde a publicat o înregistrare video de la 1 Mai, în care un bărbat cu cască de poliție care ataca brutal două persoane în centrul Parisului. Descrierea care însoțea filmarea afirma că bărbatul violent era „Alexandre Benalla, responsabil cu securitatea șefului statului”.

Benalla era de fapt bodyguardul președintelui. L-a protejat pe Macron mereu, inclusiv în deplasările private la o stațiune de schi sau la plajă.

Au fost publicate documente care arătau că Benalla pretindea că este „adjunctul șefului de cabinet al Președintelui”; totuși, numele său nu apărea pe nici o listă cu membrii echipei lui Macron.

Benalla obținuse și acces liber la informațiile secrete aparent fără nici o justificare și, deși nu trecuse examenul pentru a deveni Jandarm, a primit în mod miraculos gradul de locotenent colonel de Jandarmerie – același grad cu Arnaud Beltrame, eroul cu peste douăzeci de ani de serviciu, decorat pentru că s-a predat în schimbul unei femei ținute ostatică de un terorist islamist. Teroristul i-a tăiat beregata lui Beltrame.

Benalla se bucura de o serie întreagă de privilegii, de la o mașină cu șofer la un apartament de 2000 de metri pătrați într-o clădire de lux aparținând statului. De asemenea, el nu a fost inculpat după ce a fugit de la locul unui accident de mașină.

Oponenții politici ai lui Macron, de stânga sau de dreapta, au solicitat o comisie parlamentară de anchetă. Ministrul de Interne a declarat că știa de atacul de la 1 Mai, însă că a aflat de numele lui Benalla doar din ziare.

Șeful poliției din Paris a vorbit despre „prietenii nesănătoase” dar a refuzat să dea detalii.

Secretarul general al principalului sindicat al ofițerilor de poliție (SGP Police GO) a vorbit despre prezența în anturajul președintelui a unor gărzi obscure care „acționează în afara oricărui control legal” și care se ciocnesc cu membrii serviciilor legale de protecție.

Macron a tăcut timp de șase zile. Apoi, la o reuniune privată cu parlamentarii și miniștrii din partidul său, a afirmat că își „asumă responsabilitatea” pentru cazul Benalla. În același timp, el a acuzat media spunând: „Avem o presă care nu se mai află în căutarea adevărului... Ceea ce văd este puterea presei care ambiționează să devină putere judiciară.”

Se pare că încerca să-și intimideze criticii și să facă liniște. Nu a reușit.

Mânia oponenților a sporit. Au numit reacția lui Macron la scandal insultătoare și deplasată. Ei au insistat că multe detalii par stranii și că o investigație atentă este indispensabilă. Un politician rival a spus că scandalul este de talia Watergate.

Dar Departamentul de Justiție al Franței nu este independent de guvern; nici un judecător nu va încerca să afle mai multe. Nici o investigație atentă și profundă nu va avea loc. Presa franceză este subvenționată substanțial de guvern și nu este mai independentă decât Justiția.

Chiar și presa care nu este finanțată de stat se autocenzurează, deoarece este susținută de companii care depind de contractele cu statul. Nici un ziarist francez nu va încerca să descopere adevărul.

Cum Constituția Franței nu are prevăzută instituția inculpării președintelui, acesta se bucură de o imunitate aproape totală.

Macron este conștient că predecesorii săi au putut rămâne la putere în ciuda numeroaselor scandaluri.

Charles de Gaulle a creat o foarte dubioasă miliție care a existat timp de 30 de ani: SAC (Serviciul de Acțiune Civică).

François Mitterand a dizolvat SAC după ce mai mulți dintre membrii săi au fost implicați în omoruri sângeroase lângă Marsilia. Atunci, Mitterand a creat o unitate de „contrainformații” – cu sediul la Elysée – cu misiunea de a-i intimida pe cei care ar fi dorit să dezvăluie existența celei de-a doua familii ale sale, ținută secret.

În 2005, la nouă ani după moartea lui Mitterand, membrii unității de contrainformații au fost judecați pentru supravegheri și înregistrări ilegale în timpul președinției lui Mitterand.

Doar în 2011, la patru ani de la sfîrșitul celui de-al doilea mandat al său, Jacques Chirac a primit o indulgentă sentință de doi ani de închisoare cu suspendare pentru deturnare de fonduri publice și abuz în serviciu.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Internaţional

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate