În 2002, Africa părea pregătită pentru o explozie economică. Națiunile creditoare bogate ștergeau miliarde de dolari din datoria sub-sahariană, iar cererea globală pentru mărfurile din această regiune era în plină expansiune. ONU, cu sprijinul SUA, promova evaluările de credit suveran pentru a ajuta națiunile africane să acceseze piața globală de obligațiuni. Această inițiativă era considerată un pas major în reducerea sărăciei. Inițiativa le permitea țărilor să împrumute fără controlul strict al unor instituții precum Fondul Monetar Internațional.

Planul se baza pe cele „Trei Mari” agenții de evaluare a creditului cu sediul în Statele Unite. Este vorba despre S&P Global Ratings, Moody’s și Fitch, care gestionează împreună peste 90% din evaluările globale. Aceste agenții au început să evalueze națiunile sub-sahariene, adesea atribuindu-le scoruri scăzute, sub nivelul de investiție. Aceste scoruri scăzute însemnau rate mai mari ale dobânzilor la obligațiuni pentru a atrage investitori.

 Cum a ajuns Africa să fie îngropată în datorii

Cu toate acestea, în loc să favorizeze o creștere sustenabilă, presiunea pentru evaluări de credit a dus multe națiuni africane într-o datorie nesustenabilă. Pe parcursul a două decenii, mai mult de o duzină de țări sub-sahariene au împrumutat aproape 200 de miliarde de dolari de la investitori străini de obligațiuni. Pe măsură ce problemele financiare s-au acumulat, liderii africani au criticat agențiile de evaluare, acuzându-le de părtinire. Reuters nu a găsit o părtinire sistemică, dar a subliniat provocările aplicării sistemelor financiare sofisticate în țările sărace.

Fluxul de bani din piața obligațiunilor a dus adesea la devierea fondurilor către plățile dobânzilor, în loc să fie folosite pentru proiecte de dezvoltare. Până în 2022, raportul datoriei din Africa sub-sahariană aproape că s-a dublat. Aceasta a atins aproape 60% din PIB. Regiunea a experimentat cea mai mare rată de sărăcie extremă la nivel global. Serviciul datoriei a limitat cheltuielile esențiale pentru infrastructură și bunuri publice, încadrând țările într-un ciclu al sărăciei.

De exemplu, Ghana, un mare producător de cacao, a intrat în imposibilitate de plată pentru majoritatea datoriilor sale externe în 2022. Creșterea costurilor datoriilor a determinat Moody’s să își revizuiască în jos evaluarea creditului. Acest lucru a dus la acuzații de părtinire din partea Ministerului Finanțelor din Ghana. În mod similar, revoltele anti-guvernamentale din Kenya din 2023, declanșate de majorarea impozitelor pentru a finanța plățile datoriei, s-au soldat cu zeci de morți.

Criza datoriilor

Mai mulți factori au contribuit la criza datoriilor din Africa. Scăderea prețurilor materiilor prime, pandemia COVID-19 și creșterea ratelor dobânzilor globale au agravat situația. Națiuni precum Ghana și Nigeria au avut dificultăți în gestionarea datoriilor. Criticii susțin că cele Trei Mari agenții de evaluare a creditului erau nepregătite pentru provocările unice de evaluare a țărilor sub-sahariene și că multe națiuni africane nu erau pregătite pentru responsabilitățile financiare care veniseră odată cu accesul lor la piețele globale.

Totuși, unele națiuni africane au folosit în mod pozitiv piața obligațiunilor. Rwanda, de exemplu, a utilizat cu succes fondurile din Eurobonduri pentru a construi infrastructură și a susține dezvoltarea națională. Cu toate acestea, multe alte țări și-au văzut planurile grandioase eșuând în mijlocul unei gestionări financiare slabe și al corupției.

Scenariul „scandalului obligațiunilor de ton” din Mozambic exemplifică riscurile implicate. Țara a emis obligațiuni pentru a stimula industria pescuitului, dar nu a reușit să dezvăluie împrumuturi suplimentare, ceea ce a dus la imposibilitatea plății atunci când întreaga amploare a datoriilor sale a fost dezvăluită.

În general, deși inițiativa de integrare a națiunilor africane în piețele financiare globale a avut intenții nobile, execuția acesteia a lăsat multe țări confruntându-se cu o datorie enormă. Aceasta a limitat capacitatea lor de a investi în domenii critice de dezvoltare, perpetuând cicluri de sărăcie și instabilitate economică, potrivit Reuters.