În timp ce lumea caută un remediu pentru Covid-19, mai multe state se află prinse într-o luptă paralelă pentru rezolvarea tulburărilor dintre Occident și Rusia. Decizia recentă a președintelui Statelor Unite de a-şi invita omologul (rus) la reuniunea G7 și încercările franceze de a restabili relațiile cu Rusia fac parte din această luptă.

Chiar dacă summit-ul G7 nu va avea loc în săptămânile următoare, inițiativa s-ar putea concretiza într-un summit separat între SUA și Rusia, poate în preajma Adunării Generale a ONU din septembrie. Ultima dată când președintele rus, Vladimir Putin, a participat la un asemenea summit, în 2015, avea în minte numele „Ialtei”.

Pe atunci, Putin lăuda sistemul propus la Ialta, pentru că a ajutat „umanitatea să supraviețuiască vremurilor tulburi, uneori dramatice, din ultimele șapte decenii. A salvat lumea de cutremure majore”.

În opinia sa, având în vedere că lumea de astăzi este turbulentă și trece uneori prin evenimente dramatice, o doză de vechi remediu geopolitic ar face-o din nou mai stabilă. Acest remediu nu este altceva decât o revenire la sferele de influență, conţinând şi câteva țări nealiate sau neutre, de o parte și de cealaltă.

Politicienii ruși vorbind despre Ialta se referă astfel la sistemul internațional convenit la o întâlnire între Iosif Stalin, Franklin Roosevelt și Winston Churchill, în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, la care au căzut de acord, mai mult sau mai puțin, să împartă Europa în sfere de influență. Elixirul „noii Ialte” ar putea urma o rețetă cu un impact puternic sau cu unul slab.

Cea mai puternică versiune a acestui remediu este o recunoaștere implicită a unei sfere ruse de influență în unele țări post-sovietice. Cea mai slabă versiune este o formă de nealiniere sau neutralitate în aceleași state, în special în Ucraina. Ca și în cazul remediului, acest sistem are denumiri diferite, în funcție de țara respectivă. Neoficial, funcţionarii ruși îl descriu drept „noua Ialta”, dar acest termen este inacceptabil pentru societatea politică europeană.

Lecțiile lui Asterix

Prin urmare, expresia mai vagă „o nouă arhitectură europeană de securitate” este uneori (nu întotdeauna) folosită ca alternativă. Ingredientul geopolitic cheie al acestui elixir este același: acceptarea, poate implicită, a sferelor de influență în Europa, ca preț de plătit pentru relații mai bune cu Rusia.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE