Ce este mai onorant, să acorzi sau să primești un premiu? Nu am știut răspunsul la această întrebare până recent.
Colega mea, Anca Andrei, redactorul șef de la Capital, m-a rugat cu ceva vreme înainte de Gala Capital - „Eroii anului 2019”, să dau și eu un premiu. Cui, am întrebat-o cu gândul la faptul că îmi plasează o sarcină de serviciu pe care nu am cum să o refuz - când vrea ceva, domnișoara Anca Andrei este o persoană greu de refuzat – într-o chestie la care chiar nu mă pricep mai deloc, să laud pe cineva. Cu atât mai mult cu cât sunt de părere că în ziua de astăzi, chiar nu prea ai pe cine să lauzi. Păi, vreau să te rog să-l premiezi pe profesorul Burnei, mi-a răspuns colega mea, cu aerul că m-a luat la sigur. Așa și era, m-a luat la sigur! Am acceptat, mulțumindu-i că s-a gândit la mine. Ceea ce repet acum. De ce? Mai întâi, să ne reamintim cine este prof. dr. Gheorghe Burnei, ce a făcut pentru semenii săi și cum i-a răspuns statul român pentru serviciul său.
Prof. dr. Gheorghe Burnei este medic specializat în Ortopedie Pediatrică. Nu are rost să trec eu aici în revistă performanțele medicului. Nu am nici calitatea de a face asemenea aprecieri și nici nu i-au fost pacienți fiicele mele. Îmi este suficient să arăt că este supranumit „Îngerul Copiilor”, nu de mine, ci de zecile de mii de părinți cărora le-a pus copiii pe picioare la propriu. În plus, pot face aprecieri în privința înscenărilor care i-au terfelit cariera și a motivelor care au stat la baza lor.
După modelul consacrat, acela al arestărilor la comandă pentru fapte mincinos fardate în culori apocaliptice de presa „deontoloagă”, adică aceea încălțată cu obiele și dotată cu baionetă în loc se stilou, canalele media au fost invadate în ziua de 10 decembrie, 2016 de o veste înfiorătoare. Potrivit acesteia, chirurgul ortoped dr. Gheorghe Burnei urma să fie prezentat instanței cu propunere de arestare preventivă, după ce, procurorii Parchetului Tribunalului București dispuseseră, cu o noapte înainte, reținerea pentru 24 de ore. „Surse judiciare”, adică suflătorii în trompetele de presă scoase din rastel în caz de execuții, anunțau că la percheziție, în frigiderul medicului au fost găsite „oase și tendoane de copil” așezate printre „alimente și băuturi alcoolice”. Clar, un Mengele, vor fi exclamat cititorii cu mai mult de patru clase ai tolontanilor de serviciu pe unitate în acele zile.
Ne puteți urmări și pe Google News
Lăsat pe drumuri, dat afară din secția pe care o conducea și unde părinții se îmbulzeau cu copiii la tratament, profesorul Burnei a avut ocazia să cunoască nu doar oasele din corpul omenesc dar și firea multor semeni ai săi. Rezidenții pe care i-a învățat meserie l-au acuzat de practici discreționare, iar foștii săi colegi, după ce profesorului i-au fost ridicate măsurile, au amenințat că demisionează din spital, dacă fostul lor șef se întoarce printre ei. Principala acuzație în baza căreia medicul a fost trimis într-un final în judecată a fost că în 1998 - da, acum 21 de ani, 18, la data denunțului - a operat prost o fetiță. Restul acuzaților, acelea de mită, s-au dizolvat rând pe rând. Ele erau fie deducții ale procurorilor pe baza ascultării înregistrărilor făcute în cabinetul profesorului, fie mărturii ale părinților, smulse sub amenințarea că pot deveni oricând acuzați de dare de mită. Procurorii i-au pus pe părinții micuților pacienți în fața imaginilor și interceptărilor făcute în cabinetul medicului și i-au anunțat că vor fi acuzați de luare de mită. Apoi, au făcut pe miloșii și le-au oferit o portiță de scăpare: să depună denunțuri împotriva chirurgului. De frică, oamenii au semnat. Cu toate astea, absolut nimeni, niciun părinte nu a susținut că profesorul i-a cerut vreun ban. Deducțiile procurorilor au fost spulberate de judecători, încă din momentul în care au decis să le respingă cererea de arestare preventivă. Motivarea respingerii a arătat clar că precizările de tipul „persoana ține în mână probabil …”, „pune doctorului … probabil cu…”, „îi bagă în buzunar… probabil …”, „persoana scoate din buzunar …” nu au nicio valoare probatorie.
Astăzi, procesul în care este judecat prof. dr. Gheorghe Burnei este în plină desfășurare. În continuare, chirurgul este ținut departe de copiii bolnavi cărora le-ar putea reda joaca, alergatul după o minge, cea mai mare fericire a lor și a părinților lor. Realitatea dosarului, cea pe care a expus-o public în mai multe rânduri, ultima dată lunea trecută, apărătoarea medicului, avocata Eliza Ene Corbeanu, nu pare să conteze: „În urmă cu trei ani profesorul Burnei era extras cu brutalitate din sistemul de ortopedie pediatrică pentru care s-a luptat ani de zile. Și când spun că s-a luptat, as vrea să vă reamintesc că au existat personaje influente care și-au dorit desființarea ortopediei pediatrice. Nu au reușit, dar planul trebuia să meargă mai departe. Era un profesor nebun, pe nume Burnei, care se împotrivea din răsputeri să exportăm copiii români în spitale din străinătate pentru intervenții care se puteau face și în România. Lucrul acesta a deranjat. A deranjat atât de mult încât Burnei trebuia să dispară! Se pierdeau comisioane uriașe din cauza încăpățânării unui singur om, iar sistemul nu putea tolera asta”. Cum așa? Păi, chiar așa!
Să vedem mărturia victimei, a profesorului Burnei, expusă într-un comunicat de remis Activnews, luni, 29 august 2017:
„Scandalul a izbucnit odată cu un articol publicat de „Casa Jurnalistului”, scris de către o tânără de care aproape nimeni nu auzise până atunci - Luiza Vasiliu. Aceasta, pare-se, se documentase un an întreg și o avea ca pion principal pe Emilia Iliescu, mama Amirei, care a declarat că operația efectuată de chirurg acum 18 ani (timp în care nu s-a plâns niciodată) ar fi fost un experiment, acuzându-l că i-a "ciumpăvit” fetița folosind tehnici neomologate si biovitroceramica. Cu nouă luni mai devreme, pe 6 aprilie 2016, Emilia Iliescu posta pe pagina ei de facebook mulțumiri către fundațiile „Dăruiește Aripi” și „Dăruiește Viață”, precum și doamnelor Carmen Uscatu și Alina Vasea, cele care conduc aceste organizații, pentru facilitarea unei vizite la un spital din Italia. Întâmplător sau nu, este aceeași „Dăruiește Viață”, unde doamna Monica Emanuela Althamer - secretarul de stat al ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu - este voluntar încă din 2011, soțul domniei sale, Althamer Liviu Emi, lucrând la DGA, instituție care l-a investigat pe chirurgul Burnei. Însă de ce s-ar amesteca Direcția Generala Anticorupție din Ministerul Afacerilor Interne în mersul lucrurilor unui spital? Nici măcar nu se află în aria sa de jurisdicție, cunoscându-se faptul că DGA anchetează strict cazurile de corupție ale angajaților MAI - iar profesorul Burnei nu are nicio tangență cu MAI.
În presă au apărut dezvăluiri despre faptul că cele doua ONG-uri sorosiste, atât de pornite împotriva chirurgului Burnei, primesc regulat comision pentru pacienții duși la anumite clinici din afara tarii pe baza formularului E112. Însă, până anul trecut, în comisia de aprobare a acestor formulare se afla chiar renumitul chirurg Burnei, care respingea toate cazurile care puteau fi operate în țară.”
Ei bine, pe acest om am fost invitat să-l premiez. Am făcut-o cu sentimentul că eu sunt cel premiat. În seara Galei, în scurtul meu cuvânt, l-am rugat pe profesorul Burnei să mă ierte, să ne ierte pe noi, pe cei care am scris despre nedreptatea strigătoare la Cer aruncată asupra sa, pentru faptul că nu am fost capabili să-i fim alături și să-l ajutăm decât cu un scârța-scârța pe hârtie. Nu am mai adăugat decât că nu știu cine le va cere iertare miilor de copii bolnavi pe care în tot acest răstimp doctorul Burnei a fost împiedicat să-i opereze.
Încă o dată: să ne iertați, dom` profesor!
Recomandările noastre
