Cartea „Portretul neretușat al lui Nicolae Ceaușescu”, lansată la Editura Evenimentul Zilei și Capital, oferă o perspectivă detaliată asupra dictatorului printr-o serie de interviuri cu persoane care au fost apropiate regimului. Toma Roman Jr., în calitate de istoric, jurnalist și autor, reconstituie o imagine mai puțin cunoscută a lui Ceaușescu, bazată pe mărturiile unor figuri importante din perioada comunistă, precum și pe relatările rudelor și cunoscuților acestuia.

Printre cei care au oferit mărturii despre fostul dictator a fost Cornel Burtică. Acesta a fost viceprim-ministru și șef al comerțului exterior al României între 1969 și 1982.  Deși a fost la început un susținător al lui Ceaușescu, Burtică a fost în cele din urmă îndepărtat din funcții din cauza discordiilor cu liderul, care devenea tot mai autoritar și suspicios. Într-o serie de dezvăluiri exclusive, Burtică lămurește speculațiile despre posibila sa legătură de familie cu Elena Ceaușescu.

„Circulă tot felul de zvonuri despre mine, prin presă, cum că aş fi fost rubedenie cu Elena. Nici pomeneală aşa ceva, nu am fost rudă nici cu el nici cu ea.”, a spus Burtică.

Burtică avea speranțe că Ceaușescu va aduce schimbări pozitive, inclusiv reforme economice, și aprecia faptul că acesta se distanțase de Moscova. Cunoscându-l din anii '50, pe când lucra la UTM, Burtică îl vedea pe Ceaușescu ca pe o figură promițătoare.

Cum l-a cunoscut pe Ion Iliescu?

Burtică a dezvăluit și împrejurările în care liderul comunist l-a cunoscut pe Ion Iliescu.

„El (n.r. Ion Iliescu) era reprezentantul României la o internaţională studenţească. A fost adus după 1956 să construiască asociaţiile de studenţi comunişti pe ţară, eu am fost pus şef la Bucureşti. După aceea, când a plecat în altă muncă, i-am luat locul. Nu ştiu cât de bun organizator era, dar era un bun orator în primul rând şi părea băiat cult faţă de ceilalţi de acolo.

Reuşea să se adapteze în orice mediu, fără dificultăţi. Ceauşescu atunci l-a remarcat, dacă nu chiar de când el era şeful studenţilor de la Moscova şi Ceauşescu secretar al CC cu problemele de tineret. În orice caz, el l-a promovat pe Iliescu la partid.”, a mai spus el.

A fost adus în discuție și un incident notoriu care a avut loc în 1971. La acel moment, Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu s-au confruntat în timpul unui zbor. Iliescu a fost marginalizat după ce și-a exprimat dezacordul față de maoism și regimul lui Kim-Ir-Sen din Coreea.

„Lucrurile sunt mai nuanţate.Eu nu am fost în vizita aia,dar am auzit ce a fost de la martori oculari. Ceaușescu Se contra cu Maurer, care spune că în Coreea e socialism de cazarmă. S-a amestecat inoportun şi Iliescu. Dacă lui Maurer îi permitea multe, lui Iliescu, nu. L-a repezit imediat. Ceauşescu nu prea suporta să fie contrazis, era capricios...Cred că şi asta a contribuit la marginalizarea lui.”, își amintește Cornel Burtică.

Iliescu, succesorul la „tron”

În anii `80 liderul comunist avea deja 70 de ani, iar în România acelor vremuri umbla vorba că Ceaușescu se va retrage, lăsându-l la cârma țării pe Ion Iliescu.

„Nu cred că lui Ceauşescu i-a trecut prin cap să-l numească pe Iliescu urmaş vreodată. Nu l-a „ales” niciodată membru plin al C.P.Ex, l-a ţinut doar supleant. Din câte am aflat, zvonul cu reformistul Iliescu provenea din Polonia. Acolo, un fost activist cu studii la Moscova, care se apropiase de Solidaritatea, îl cunoştea din studenţie pe Ion Iliescu. El a vândut pontul la Europa Liberă, care l-a difuzat, cum că Iliescu era un potenţial înlocuitor.

Ceauşescu în sine nu cred că se hotărâse clar pe cine să lase în loc. Elena, în schimb, ştiindu-l bolnav de prostată şi diabet, cred că se gândea să se autoînscăuneze, secondată de fiu-său. Chiar era avidă de putere şi rea, încerca să controleze tot. Securitatea se preta la toate prostiile pe care le cerea ea, să se bage în viaţa oamenilor.”, a declarat Burtică.

Cum i-a venit lui Ceaușescu ideea să achite integral datoria externă?

În 1986 și 1987, Nicolae Ceaușescu a ordonat conducerii Băncii Naționale a României să vândă o mare parte din rezerva de aur. Această măsură a fost luată pentru a achita o parte din datoria externă a țării. În total, au fost vândute 80.871,1 kg de aur fin, generând încasări de aproximativ 1.040 milioane de dolari.

Pentru a înțelege mai bine această cantitate de aur, trebuie menționat că exportul total de produse românești în anul 1985 a fost evaluat la 3.951 milioane de ruble și 4.634 milioane de dolari, conform datelor oficiale din iunie 1986.

De unde i-a venit lui Nicolae Ceaușescu ideea să plătească integral datoria externă?

„Paradoxal, cred că i s-a tras de la americani. Fiindcă blocase toate mecanismele economice, mai mulţi specialişti din SUA făcuseră o analiză, împărţită pe la bănci şi instituţii financiare, în care spuneau că RSR riscă să intre în imposibilitate de plată. El, ca să demonstreze contrariul, a spus că nu numai că nu vom mai lua credite, dar plătim tot, chiar cu anticipaţie.

I-am explicat că aşa ceva e imposibil, el mi-a cerut să plătesc înainte de termen contractul cu centrala de la Cernavodă. I-am spus că tot comerţul nostru exterior pe un an abia acoperea doar asta, era o nebunie. Am mai încercat să-i explic faptul că fără importuri de tehnologie nouă nu o să avem produse competitive la export. Parcă m-am lovit de un zid. Nu mai puteam aduce nici măcar piese de schimb. El o ţinea una şi bună că trebuie să producem totul aici. În mai 1982, într-o şedinţă a Biroului Executiv, am ajuns la un conflict deschis.”, a explicat Burtică.

Burtică descrie, de asemenea, conflictele legate de proiectele economice internaționale care au dus la demiterea sa și exilul ca inginer-șef la Ploiești. În plus, el abordează speculațiile despre fuga lui Pacepa, manipularea fondurilor externe, tensiunile interne din partid, comportamentele imorale ale comuniștilor și zvonurile conform cărora Ceaușescu l-ar fi desemnat pe Iliescu ca succesor.

Mărturiile scrise în cartea „ Portretul neretușat al lui Nicolae Ceaușescu” multe dintre ele inedite, oferă o imagine nealterată a lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale. Personalități precum Ștefan Andrei, Cornel Burtică, Emil Bărbulescu și Iosif Banc descriu caracterul și obiceiurile celor care au dominat ultimii 25 de ani de dictatură comunistă în România.

Cartea poate fi achiziționată de pe edituradecarte.ro.