DDB-ul, un model din nevoi. Cum poate fi fotbalul într-o astfel de țară, care se chinuie să se găsească, ba mai mult, să supraviețuiască.

În România mai nimic nu s-a făcut gândit logic și fără interese în ultimii 30 de ani. Modelele legislative din vest nu s-au cunoscut, poate nu s-a dorit și nu s-au aplicat. Guvernanții și parlamentarii au emis ordonanțe și legi fără număr
după ce lucrurile au apucat să se întâmple.

Toți, fără excepție, sunt bolnavi de populism

Ele au fost mai întotdeauna urmare a constatărilor și nu a logicii și bunului simț. Toți, fără excepție, sunt bolnavi de populism. Cum ar putea să fie sportul? Dar fotbalul? Există logică în regulamente, în statute, la nivel de federații, de MTS? Oha!

Telenovela spaniolă de la Dinamo ne face să asistăm, din păcate pasivi, la cel mai jenant moment din istoria clubului. Desigur, au fost momentele Vasile Ianul, care timp de 30 de ani n-a știut că există facturi pe lume, momentul desființării clubului în 1990, a urmat momentul condamnărilor lui Borcea și Nețoiu și, în fine, cel al preluării  clubului de către celebrul domn Negoiță de la Rin.

Nimic însă nu atinge apogeul acestei saga spaniolă. Un grup de retardați, împinși de unii la înaintare, posesori de dubioase fonduri în Luxemburg, s-au trezit în biroul vânzătorului de acțiuni Negoiță.

Ba mai mult, s-au pozat chiar în biroul ministrului de interne Vela, fără ca acesta să-i verifice în prealabil. Acele fotografii le-au întărit credibilitatea în fața altor borfași mai presus decât ei.

Cine a sărit prima în sprijinul echipei

Oameni de fotbal nu sunt, milioane necesare nu au, etalează în schimb un tupeu ”cât China”. Îi datorează, la această oră 3,8 milioane de euro lui Negoiță, vreo 8 milioane la fisc și vreo 5 la echipă. În total 16,8 milioane de euro. Au
împrumutat clubul cu 500.000 de euro considerând că e suficient să se numească investitori în fotbal.

Pe fondul lipsei acute de bani fotbalul dinamovist riscă și falimentul și retrogradarea, deopotrivă. Cine a sărit prima în sprijinul echipei? Asociația DDB, adică suporterii.

15.000 de membrii care au reușit performanța ca la meciul cu Chindia Târgoviște să cumpere bilete virtuale în valoare de 65.000 de euro, ba mai mult, să finanțeze, în mod real, clubul, cu peste un milion de euro în ultimele șase luni. Este de departe cel mai important gest al suporterilor unei echipe din întreaga istorie a fotbalului nostru.

Legile din alte țări

Dacă Parlamentul, Guvernul, MTS, ar cunoaște, ar impune și ar aplica legile din țările cu fotbal dezvoltat ar constat cu ușurință că nu există club de fotbal din Spania care să nu aibă gruparea ”Socios” ca membră sau acționară.

Dacă s-ar impune această obligativitate cu siguranță aportul suporterilor în viața cluburilor ar deveni important. Sunt câteva exemple dar insignifiante. Până la realizările DDB-ului mai e cale lungă.

La orice club serios din vest aportul financiar al suporterilor reprezintă, prin cotizații, abonamente, merchandising, aproape 30% din buget. În România însă se cer gratuități și la accesul pe stadion. Despre ce fotbal vorbim?