Deşi ministrul Funeriu susţine că are nevoie de personal calificat, profesorii cu experienţă sunt primii îndepărtaţi din sistem.

„Cine nu are bătrâni să-şi cumpere”, spune o veche vorbă românească. Deşi s-a dovedit a fi plină de înţelepciune, aceasta pare să fie însă ignorată de mai-marii Ministerului Educaţiei, chiar şi în cazul unor dascăli doriţi de elevi la catedră. Argumentul invocat de subalternii ministrului Daniel Funeriu: restructurarea unor posturi pentru a face economii la buget.

Vârsta contează, nu calitatea

Iar pentru a opri protestele copiilor şi părinţilor care invocă calitatea şi ex perienţa celor declaraţi „pensionabili”, oficialii ministerului îşi justifică insistenţa prin „vârsta înaintată” a dascălilor şi prin faptul că aceştia „se agaţă de un post care ar trebui ocupat de tineri”. Prin urmare, profesorilor nu le mai rămâne niciun cuvânt de spus în faţa retragerii forţate.

În cazul în care au totuşi curajul să-i sfideze - aşa cum a procedat şi o profesoară din Târgu-Mureş, care a obţinut iniţial în instanţă dreptul de a rămâne la catedră până la 65 de ani - împuterniciţii ministerului în teritoriu recurg la toate căile de atac pentru a-i face să renunţe. „Bătăioasa” profesoară aşteaptă acum decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), însă nu toţi cei aflaţi în situaţia ei au timp şi nervi să se lupte cu sistemul.

Acesta ar fi cazul Codruţei Missbach, profesoară de ştiinţe socio-umane la Colegiul „Spiru Haret”, din Capitală. Deşi ea consideră că mai are multe de oferit elevilor, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) i-a refuzat chiar şi dreptul legal de a-şi prelungi activitatea cu încă trei ani.

„Le-am dat libertate totală celor de la inspectoratele şcolare. Dar trebuie să vedem de ce vor dascălii să continue. Dacă vor să rămână la catedră pentru că sunt directori sau au alte interese, atunci e un abuz”, se apără Oana Badea, secretar de stat în preuniversitar în Ministerul Educaţiei. În ciuda spuselor acesteia, tocmai directorii unor şcoli - care predau aceleaşi discipline ca şi Codruţa Missbach - au primit girul ISMB pentru a rămâne la catedră. ÎNTREBAREA UNUI DASCĂL „ÎN REZERVĂ”

„Cât mai contează calitatea profesorului?”

Elevii o iubesc. Le este confidentă, vin la ea sau vorbesc seara pe Messenger pentru a primi un sfat. Mulţi îi spun pe nume, fiindcă dascălul n-a impus o barieră a vârstei, şi afirmă cu mândrie că dragostea liceenilor i se trage din faptul că are puterea de a se lăsa „educată” de ei.

„Mă simt de 17 ani, nu ştiu să mă descurc în lumea adulţilor”, spune adesea. Ştie să-i provoace să gândească, să fie creativi. Munca la disciplina „Educaţie antre prenorială” a fost editarea unei cărţi, „Într-o pauză... Universul”, un manual onest de adolescenţă. Tinerii şi-au adunat opiniile despre şcoală, viaţă, profesori, droguri, chiul şi alte boli ale „vârstei zbuciumate”. Codruţa Missbach, de la Colegiul „Spiru Haret”, din Capitală, a reuşit să-i facă pe copii să nu se supere pe notele mici şi să le ia ca atare. Nu e în firea ei să umple filele catalogului numai cu 10. La capitolul „merite deosebite” i se adaugă şi faptul că este autoare de manuale şi reprezentant ARACIP în şcoală. Pare să aibă un singur „cusur”: e la vârsta pensionării, iar sistemul nu mai are nevoie de ea.

Mai mult, cu toate că părinţii, elevii şi colegii o susţin, ISMB nu i-a acordat prelungirea activităţii pentru încă trei ani, o „favoare” prevăzută de Statutul personalului didactic.

Discriminare pe criterii de vârstă

Dascălul nu poate accepta ştampila „neputinţă” pe care i-o aplică sistemul şi cere dreptate. „Mă consider discriminată direct. Îmi anulează dreptul pe care îl am de a-mi putea prelungi activitatea. Sunt profesor de socio-umane, asemenea tuturor profesorilor care au terminat înainte de 1989 şi care predau în continuare. Am absolvit aceeaşi facultate, cu aceeaşi foaie matricolă. De ce tocmai eu?”, se revoltă profesoara Missbach.

 Contestaţiile sale de până acum au fost respinse de către ISMB, sub un motiv sau altul. Aşa că profesoara a urmat calea legală. A depus documentele pentru prelungire, a primit aprobarea consiliului profesoral al liceului, dar inspectoratul a respins cererea.

„Doamna profesoară are dreptul de prelungire, dar nu mai sunt ore. Avem un ordin de ministru, prin care ni se cere să facem încadrarea la limita maximă admisă în clasele a IX-a, şi în liceul unde este doamna nu vor mai fi ore. Dacă vine anul următor un profesor titular şi cere transferul, nu putem să ţinem locul ocupat cu un dascăl pensionabil”, explică Marian Banu, purtătorul de cuvânt al ISMB.

În tot acest timp, „variabila” numită calitatea dascălului rămâne undeva la coadă, atunci când se face evaluarea unui dascăl pensionabil: „De ce nu există o procedură transparentă atunci când se iau hotărârile cu privire la acordarea de prelungiri de activitate? Nimeni nu ştie ulterior să-ţi explice exact care a fost motivul pentru care tu trebuie să mergi umilit acasă şi altcineva rămâne. În ce proporţie mai contează calitatea profesorului?”, se întreabă mai mult retoric Missbach.

„Mă consider discriminată direct, că în mod discreţionar îmi anulează dreptul pe care îl am de a-mi putea prelungi activitatea. De ce tocmai eu? Pentru că liceul e în buricul târgului?“ CODRUŢA MISSBACH, profesoară de socio-umane