O analiză excepțională a lui M.K. Bhadrakumar pentru Asia Times.

Donald Trump nu este cunoscut ca un practicant al judo-ului. Este totuși posibil să fi învățat câteva tehnici de judo de la omologul său rus, Vladimir Putin, care deține centura neagră.

Însă ceea ce Trump tocmai i-a făcut lui Erdogan decurge direct dintr-un concept al fizicii utilizat în judo.

A folosi în beneficiul tău elanul adversarului este o tehnică de judo ingenioasă. Dacă acesta te atacă și tu rămâi pe loc, te va răsturna. Însă viteza pe care o atinge poate fi folosită împotriva lui, ferindu-te din calea lui, și lâsându-l să vină în cap. Puteți economisi mult timp și energie dacă profitați elanul adversarului.

Erdogan a vociferat amenințând că va invada Siria ți îi va decima pe kurzii sirieni, aliați cu armata SUA, care locuiesc în regiunile nordice de la granița cu Turcia. În ultimul an, Statele Unite au încercat să îl potolească pe Erdogan, să-l calmeze, să-l lingușească și uneori chiar să-l amenințe pentru a nu lansa o incursiune în nordul Siriei, la est de Eufrat, unde se află încă poziții întărite ale grupului jihadist ISIS și mii de luptători ISIS sunt închiși în lagăre sub paza milițiilor kurde, dușmanul implacabil al acestora.

Sâmbătă, Erdogan și-a pierdut calmul și a dat un ultimatum. El a amenințat că, întrucât Statele Unite nu i-au îndeplinit solicitarea pentru curățarea „coridorului terorist”, de-a lungul graniței Turciei cu Siria, nici nu și-au respectat acordul de a crea o „zonă tampon” în nordul Siriei, va lua personal în mâinile sale aceste probleme și va lansa o invazie unilaterală în estul Eufratului, „cât mai curând, azi sau mâine”.

Potrivit lui Erdogan, „ne-am încheiat pregătirile și planul de acțiune, ordinele au fost date… Vom efectua o operațiune terestră și aeriană.”

Trump a avut o discuție de urgență cu Erdogan, iar duminică târziu secretarul de presă al Casei Albe a emis o declarație, luând notă de hotărârea Turciei de a merge mai departe „cu operațiunea de mult timp planificată în Siria de Nord”.

Declarația a lămurit că Statele Unite „nu vor sprijini, nici nu vir fi implicate în operațiunea Turciei”, iar contingentul militar al SUA din nordul Siriei „nu se va mai afla în zona imediată” a incursiunii Turciei.

Ea adăuga că „Turcia va fi acum responsabilă pentru toți luptătorii ISIS din zonă capturați în ultimii doi ani, ca urmare a înfrângerii ‘Califatului’ de către Statele Unite”.

Cât de departe au mers Trump și Erdogan cu acordul dintre ei rămâne încă neclar. Punctajul discuției, realizat de partea turcă, susține că Erdogan îl va vizita pe Trump în noiembrie.

Sub nici o formă, Trump nu dorește ca trupele SUA să fie prinse între focurile turcilor și kurzilor în Siria. Într-o serie de mesaje pe Twitter, el a repetat că Statele Unite nu au nici un interes de a rămâne angajate în Siria.

Trump a scris:

„Statele Unite trebuiau să rămână în Siria timp de 30 de zile; asta era cu mulți ani în urmă. Am rămas și ne-am afundat în război fără nici un obiectiv real în perspectivă. Când am ajuns la Washington, ISIS era înfloritor în regiune. Am învins rapid, în totalitate, Califatul ISIS, inclusiv capturând mii de luptători ISIS, în special din Europa. Dar Europa nu vrea să îi ia înapoi, spun să îi ținem noi în SUA! Em am spus «NU, v-am făcut un mare serviciu și voi vreți acum să-i ținem în închisorile americane cu costuri enorme. Voi trebuie să-i judecați.» Ei au spus încă o dată «NU», gândind ca de obicei că Statele Unite sunt «proștii» NATO, ai comerțului, ai orice.

„Kurzii au luptat alături de noi, dar au fost plătiți cu cantități considerabile de bani și echipamente. Luptă împotriva Turciei de zeci de ani. Am oprit această luptă timp de trei ani, dar a venit pentru noi momentul să ieșim din aceste ridicole Războaie fără Sfârșit, multe dintre ele tribale, pentru a ne aduce băieții înapoi acasă. VOM LUPTA UNDE ESTE ÎN FOLOSUL NOSTRU SĂ O FACE, ȘI VOM LUPTA DOAR PENTRU A CÂȘTIGA. Turcia, Europa, Siria, Iran, Irak, Rusia și kurzii vor trebui să se descurce cu această situație și cu ceea ce vor face cu luptătorii ISIS capturați în «vecinătatea» lor. Cu toții detestă Statul Islamic și sunt inamicii săi de ani de zile. Noi ne aflăm la 11.000 de kilometri distanță și vom zdrobi din nou ISIS dacă se apropie.

Între timp, Russia Today a citat surse kurde care arătau că retragerea armatei americane din anumite zone din est ale Siriei este deja în curs. Un mare eveniment se petrece: Trump în sfârșit este pe cale să-și retragă trupele din Siria.

Uluitoarea evoluție a evenimentelor i-a obligat pe toți protagoniștii să se agite asemenea găinilor fără cap. Prima reacție a Kremlinului trădează un sentiment de îngrijoare că nevricosul președinte turc ar putea deveni acum durerea de cap a Rusiei.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a refuzat să se angajeze într-o discuție despre decizia neașteptată a lui Trump: „Nu noi suntem cei care să decidem ce fel de semnal este acesta”. El a repetat poziția Rusiei că „toate trupele străine prezente ilegal în Siria trebuie să părăsească țara”.

Dificultatea Rusiei este de înțeles. Atâta timp cât Erdogan se încăiera cu Statele Unite, Moscova putea să stea deoparte și să obțină satisfacții prin procură și să tragă foloase. Însă acum, Trump a aruncat prosopul, arătând că s-a săturat de istericalele lui Erdogan.

În principiu, Rusia ar trebui să se bucure de retragerea Statelor Unite. Însă instalarea Turciei în nordul Siriei va deschide o Cutie a Pandorei. Fără îndoială, Damascul va protesta. Iranul a avertizat deja Turcia în legătură cu invazia și s-a oferit să medieze cu kurzii. Milițiile kurde vor opune rezistență armatei turce iar Damascul ar putea folosi ocazia pentru a lansa o ofensivă și a prelua controlul asupra Idlib, în nord-vestul Siriei, din mâinile grupărilor islamiste radicale, sprijinite de Turcia.

Rusia s-ar putea trezi în poziția deloc de invidiat de a fi mediatoare pe toate aceste fronturi. Fără îndoială, o invazie turcă în Siria, în acest stadiu, va complica infinit demersurile delicate ale Moscovei pe eșichierul diplomatic, în căutatea unei reglementări a situației siriene.

A fi arbitru și jucător în același timp este o situație imposibilă, chiar și pentru diplomația rusă. Evident, nu se poate exclude ipoteza că armata turcă s-ar putea împotmoli în situația complicată din nordul Siriei.

Trump știe foarte bine că va trebui să facă față la numeroase critici. Kurzii au un lobby puternic la Washington, iar Trump va fi criticat pentru faptul că, prin abandonarea aliaților kurzi ai Americii, va eroda credibilitatea Statelor Unite ca aliat de încredere în Orientul Mijlociu.

O aripă puternică din Pentagon și din serviciile de informații americane privesc Siria prin prisma războiului rece și apreciază că o prezență militară americană pe termen nelimitat în această țară reprezintă un imperativ strategic, date fiind bazele militare ruse de aici. Acest punct de vedere va avea un ecou puternic în rândurile elitei politice, ale think-tank-urilor și ale presei critice față de Trump.

Pe de altă parte, Trump poate miza pe modul în care va fi percepută decizia sa – că pune capăt implicării SUA în războiul din Orientul Mijlociu, care nu are nici o legătură directă cu interesele americane. Opinia publică internă este favorabilă unei astfel de măsuri.

Una peste alta, retragerea Statelor Unite din Siria are profunde implicații pentru regiune. Israelul va fi și mai dependent de bunăvoința rusă. Rusia a avertizat deja Israelul să nu încerce vreo destabilizare a situației siriene.

Dacă turcii se vor dovedi recalcitranți, axa ruso-turco-iraniană din Siria va sucomba. Peskov a declarat că Putin nu a avut încă nici un contact cu Erdogan.

Decizia lui Trump îl lasă pe Erdogan total liber să ordone trupelor sale să invadeze Siria. Dar el va intra de asemenea și în vidul creat de retragerea americană din teritorii ostile. Este puțin probabil ca NATO să susțină Turcia în această aventură riscantă.

În realitate, Turcia se află într-o îngrozitoare singurătate. Nu poate decât să fie copleșit de angoasă, simțindu-se prizonier într-un coșmar sisific fără sfârșit. Turcia se alătură Arabiei Saudite ca înger căzut din Paradisul Washingtonului.

În mod esențial, aceste evoluții de evenimente înseamnă că reducerile de personal american din Orientul Mijlociu se accelerează. Trump a lăsat cu claritate să se înțeleagă că nu are nici o intenție de a intra în război cu Iranul pentru a proteja Arabia Saudită.

Acum, decizia sa privind Siria le va provoca îngrijorare saudiților că ar putea adopta în curând o decizie similară și în legătură cu războiul din Yemen.

Imaginea de ansamblu este că statele din regiune se află acum sub presiune pentru a-și rezolva diferendurile și disputele prin propriile lor inițiative – ceea ce este realmente un lucru bun. Sunt semne că Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită caută un modus vivendi cu Iranul.

În mod cert, cu ocazia vizitei sale la acest sfârșit de săptămână în Arabia Saudită, Putin va exerccita presiuni pentru ca viziunea rusă privind o arhitectură de securitate colectivă în regiunea Golfului Persic. Într-o serie de remarci recente, Putin a sugerat că Rusia și Statele Unite, ca și alte țări, precum India, ar putea fi „observatori” într-un mecanism de securitate colectiv,

Te-ar putea interesa și: