Fostul ideolog al PSD – l-am numit pe sociologul Vasile Dâncu – susţine, în cel mai recent editorial publicat în „Sinteza”, că „viitorul a dispărut din limbajul politicienilor români”, care se dovedesc total dezinteresaţi de conturarea şi susţinerea unui proiect naţional viabil, fiind „preocupaţi de continua bătălie politică, de câştiguri politice pe termen scurt” şi de obsesia de a pune „interesul de partid înaintea oricărui interes comunitar şi naţional”.

Deosebit de interesant este că Vasile Dâncu a lansat acest avertisment luni după-amiază, chiar după ce Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu au primit „verde” de la preşedintele Klaus Iohannis pentru aşa-zisa „soluţie” Mihai Tudose. „Evenimentul Zilei” vă prezintă principalele idei susţinute de Vasile Dâncu.   

Teama de viitor şi conspiraţia tăcerii

„Vom descoperi un paradox: viitorul a dispărut din vocabularul politic al românilor, de fapt, din limbajul politicienilor români. Oricât de neruşinat şi viclean ar fi politicianul (nu cred că românii au inventat asta), a învăţat totuşi să nu se joace cu orice, mai ales că ştie despre viitor un lucru care este valabil şi pentru el: viitorul este privit cu teamă. (...) Frica de viitorul carierei se combină cu frica oamenilor pentru viitorul copiilor, iar ceea ce rezultă este o conspiraţie a tăcerii, o adevărată omerta când este vorba despre anticiparea lucrurilor, când este vorba de a ne planifica strategic viitorul.

Optimism şi gândire magică

Întrebaţi în sondaje, oamenii aplică viitorului doar o emoţie terapeutică: optimismul. Chestionaţi cu privire la pesimism sau optimism, 69% dintre români cred despre ei, sau doar comunică asta, că sunt persoane optimiste. Se declară optimişti, indiferent de cât de grav le pare prezentul, aderă la resorturile unei gândiri magice. Atunci când sunt întrebaţi dacă se gândesc la viitor, 73% dintre românii adulţi spun că fac acest lucru, doar 16% recunoscând că se gândesc rar şi foarte rar la viitor. Pentru 30% dintre români bunăstarea copiilor este principala imagine-dorinţă care le vine în minte cu referinţă la viitor, pentru 15% nivelul de trai devine important, urmează sănătatea proprie (9%), speranţa generală în mai bine, starea naţiunii şi căutarea unui loc de muncă (câte 4% fiecare). La capătul celălalt al scalei, cu 1% sau sub acest procent, se află bătrâneţea şi moartea, războiul sau atentatele şi vacanţele sau concediile. Cu toate acestea, confruntaţi cu ideea unui plan pentru viitor, sunt 44% care recunosc că nu au niciun plan pentru anul care urmează (...)

Blocarea acţiunii sociale

Când este vorba despre viitorul României, doar 39% cred ca acesta va fi mai bun. Românul nu simte angrenajul social care există între individ, comunitate şi societatea în ansamblul ei. Probabil, perioada comunistă l-a făcut să piardă sensul în ideea de proprietate comună, tocmai prin excesul folosirii (...) Individul nu simte că ar avea forţa de a participa la schimbare, simte că votul sau acţiunea lui nu contează, pentru că nu se poate baza pe faptul că şi ceilalţi vor pune acţiunile lor alături. Această descurajare blochează acţiunea socială, creează apatie politică şi inactivism. Una dintre explicaţiile cele mai clare pentru aceste fenomen este lipsa de încredere în ceilalţi, în instituţii, dar chiar şi în România, ca entitate simbolică. Într-un studiu recent realizat de IRES, 51% dintre români declară că au încredere în România, însă 33% spun că au avut încredere, dar şi-au pierdut-o (...)

Românii, mari „consumatori” de paranormal

30% dintre români cred că există oameni care pot prevedea viitorul, iar 24% dintre români au cunoscut pe cineva care deţinea aceste calităţi. 45% îşi citesc frecvent horoscopul şi 10% au fost la cineva care este ghicitor. 34% au avut semne sau presimţiri cu privire la viitor (...)

Viitorul – o lungă aşteptare. Implicaţiile sunt dezastruoase

Este un adevărat program politic enunţat de multe ori, dar niciodată urmărit coerent de politicienii noştri, preocupaţi de continua bătălie politică, de câştiguri politice pe termen scurt şi punând interesul de partid înaintea oricărui interes comunitar sau naţional. Când nimeni nu încearcă să contureze traseele spre un viitor cât de cât dezirabil, într-o lume a unor tot mai mari riscuri de toate felurile, populaţia României nu poate face mai mult decât să aştepte. Pentru că viitorul nu poate fi doar un plan al elitei, viitorul este o maşină care merge cu benzina speranţei celor mulţi. Cât timp viitorul va fi doar o lungă aşteptare, România va sta pe loc sau doar va înainta târâş speriată spre ceva care va semăna a luminiţă, dar care este doar lumina rece a unui licurici, dintr-un întuneric tot mai compact”, a scris Vasile Dâncu.