Ileana Ilie Ungureanu: Faptul că ați ieșit la televizor să-l apărați pe chirurgul Gheorghe Burnei v-a atras multe critici și a provocat o adevărată dezbatere pe rețelele de socializare. Vă întreb direct: de ce îi luați apărarea?

Dan Puric: Mi se pare că i se face o mare nedreptate. Domnul Burnei, la fel ca și domnul Mircea Tudor, sunt valori ale țării. Cel care este pus acum în tirul artileriei să fie distrus, adică Mircea Vulcănescu, ne-a lăsat o minunată moștenire, acea de a face cor în jurul valorii, de a nu o lăsa singură. Apropo, în jurul lui Constantin Levaditi, marele inframicrobiolog, care a fost de nenumărate ori sabotat și calomniat, nu s-au strâns mediocritățile să îl apere, ci marile valori, Victor Babeș și Gheorghe Marinescu, care au zis că e de-al nostru. Valorile nu sunt multe, le numeri pe degete. Constantin Noica zicea că nea Gheorghe cu nea Fane degeaba se adună, că nu fac de Balzac. Înțelegeți? Este un stat paralel, care își face de cap în România. Și care are o comandă de la oculta internațională să distrugă valorile, arhitectura sufletească a acestui popor.

– De ce s-ar dori asta?

– Ca să se distrugă fondul de încredere românesc în sine. Când un om ca Burnei e făcut praf, sau ca Mircea Tudor, sau ca alte valori, când Mircea Vulcănescu, o mare personalitate culturală a acestei țări, este pus sub semnul întrebării, încrederea poporului în sine e distrusă. Nu mai are valoare, poți să faci cu el ce vrei. Un popor se atacă în arhitectura lui sufletească. De-asta spun să vedeți cazul acesta nu ca pe un caz particular, ci ca pe un atac la valorile naționale. Asistăm la un asasinat. Un linșaj public.

– Tudor Chirilă a spus că nu crede că sunteți la curent cu „monstruozitățile” chirurgului Burnei, că sunteți „neinformat”. Ce replică îi dați?

-Dacă i-aș da un răspuns direct lui Tudor, mi-e teamă că nu l-ar înțelege. Eu am vorbit din punct de vedere moral, pentru partea profesională sunt alți oameni care să analizeze ce s-a întâmplat. Dar de informat, m-am informat. Vedeți cât de repede se cade în instinctul gregar al opiniei publice? Mâine-poimâine, dacă mă arestează și se spune despre mine că sunt criminal și mă dă la televizor cu cătușe, lumea zice: care, criminalul ăla de Dan Puric? Și toată cariera de zeci de ani cade. Ori ei pe asta s-au și bazat.

– Care ei?

– Cei care au pus la cale acest asasinat public. Care este informația și competența lui Tudor în materie? Și care sunt criteriile celor care îl judecă pe doctorul Burnei? Eu m-am informat, am stat de vorbă cu doctori. Sunt 500 de medici care au semnat pentru el. Și sunt peste 15.000 de semnături ale oamenilor simpli.

– Vi se pare că ne luăm unii după alții, ca oile?

– E foarte ușor să vii și să asiști la decapitări. Nu am ieșit să apăr foarte multă lume. Anul trecut l-am apărat și pe Mircea Tudor, cel care a luat de două ori marele premiu de la Geneva. Foarte repede solidarizăm cu Piața Victoriei, fără repere. Eu am luat-o împotriva valului pentru că nu mă supun opiniei publice. Calomnia = crimă. Justiția română, care l-a acuzat pe profesorul Burnei, a făcut mai multe crime. În primul rând, actul de calomnie publică. Și doi: distrugând substanța morală a dreptului l-a eliminat pe Dumnezeu. Scopul justiției este să moralizeze, adică respectivul om să devină mai bun și să fie un exemplu social.

„Modelul trebuie să fi e al prostituatei”

– Dar cine trage sforile din umbră?

– Cei care vor să facă din România o colonie. E un tratat de stategie chinezesc, vechi de 500 de ani, care spune că dacă vreți să cuceriți un popor fără armată, făceți-l să nu aibă încredere în sine, rupeți-i tradițiile, idoli, și acoperiți-i cerul, după care vor veni singuri la voi să vă roage să-i salvați din halul în care au ajuns. Din poporul ăsta prăpădit, paradoxal au ieșit genii. Noi trebuia să fim un neam de supraviețuitori.

– Rar găsești un intelectual vocal.

– Care intelectualitate? Dezbisericită? Care, ăștia second-hand de acum, care umblă după burse și conturi și sponsorizări de la ONG-uri? S-a stricat calitatea morală.

– Și în teatru e la fel?

– Fix la fel. Dacă un regizor îl pune pe un tânăr actor să se dezbrace în pielea goală, el se dezbracă. Nu are forța cenzurii. Nu are memoria teatrului.

– Nu vă e teamă că, după toate declarațiile astea, justiția o să va ia în colimator?

– De ce să-mi fie frică? Mi-e frică de un singur lucru: ca Dumnezeu să nu-și întoarcă fața de la mine, lipsindu-mă de dragostea Lui. Mai devreme sau mai târziu și eu și ei suntem doi metri sub pământ. Omul acesta, dacă era în America, sau în Franța, sau în Germania, avea institute de cercetare în spate. Și ce să-mi facă? Țin conferințe în pușcărie.

– Să fabrice ceva, un dosar?

– Să fabrice. Păi au mai zis că sunt într-o ocultă, că am fost turnător la Securitate. Eram un puști de 17 ani, m-au pus să semnez și primul lucru pe care l-am făcut după ce am semnat, m-am autodenunțat. Și toate astea pentru că ei nu suportă omul liber. Când i-am luat apărarea lui Mircea Tudor miau zis că am adus prejudicii independenței justiției române. Nu e adevărat, ei aduc prejudicii justiției prin comportamentul acesta incalificabil. Cum e posibil să pui în termenii ăștia de penalitale, de interlop, dimensiunea unui om? Eroarea medicală există și niciun chirurg nu este scutit de ea, dar nu vă imaginați cum este procesul de conștiință al medicului. Îl știu pe tata, când avea o greșeală de diagnostic, nu dormea. Dar să spui că este cu premeditare, este o crimă.

– Și solidaritatea noastră, a tuturor?

– Ăștia nu mai au exercițiu de solidaritate, ăștia doar aglutinează chimic – hai Steaua, hai Dinamo, aglutinează în piața Victoriei cu rezist. Ei nu ies în stradă pentru valorile neamului, pentru demnitatea noastră, ies pentru manipulări. Sunt anticorupți cică. Păi corupție este și într-o parte și în alta. A apărut un schizofrenic și a zis că nu există familie tradițională. Nu vedeți că și femeia româncă e atacată, pentru că femeia ține neamul și ea trebuie distrusă public, iar modelul trebuie să fie al prostituatei. Trăim într-o prostituție publică îngrozitoare. Din moment ce ei vor să distrugă institutul Cantacuzino, ce mai contează un om ca Burnei?!

– Îl cunoașteți personal pe doctorul Gheorghe Burnei? 

– De câțiva ani. Și ne-am cunoscut absolut întâmplător. – Vorbeați des? -M-a sunat o dată, eu l-am mai chemat la teatru, pentru că m-am îndrăgostit de felul lui curat și cinstit de a fi, m-a chemat și să spun câteva cuvinte la inaugurarea bustului profesorului Alexandru Pesamosca, pe care am înțeles că l-a făcut cu banii lui, în semn de omagiu.

– Care e prima impresie pe care v-a lăsat-o chirurgul Burnei?

– V-ați întâlnit vreodată cu un copil mare? Avea un soi de naivitate necăsapită de vreme, un fel de boț de țăran român, din ăla cinstit, neîntinat. „Îngerul copiilor”, doctorul Alexandru Pesamosca, a lăsat moștenire un alt înger, pe doctorul Burnei. Și i-a lăsat moștenire și sufletul creștin.

– Cum credeți că a ajuns profesorul Burnei să fie comparat cu Josef Mengele, doctorul poreclit ,,Îngerul morții’’?

– Nu Burnei este Mengele, ci Justiția română este Mengele. Profesorul Burnei este un copil frumos al poporului român. Mircea Tudor, marele inventator, este un alt copil frumos. DNA-ul și justiția s-au ocupat de ei. Această parte a justiției, care acum are dreptul să căsăpească, mutilează acești copii. Ea are spiritul Mengele, îi mutilează public pe cei mai frumoși copii ai țării, adică valorile.

„Când l-am văzut pe doctorul Burnei la televizor cu cătușele, eu m-am înspăimântat”

– Motivul pentru care se dorește discreditarea sa, scoaterea sa din sistem cu orice preț? – Cazul Burnei nu e un caz particular, este exponențial pentru starea de degenerare a națiunii. Când l-am văzut la televizor cu cătușele, eu m-am înspăimântat. Profesorul Burnei operează de ani de zile. Și în timp ce el însănătoșea copii, autoritățile care îl judecă acum vindeau copii. Până nu a venit Baroneasa Nicholson se vindeau copii cu acte în regulă. Magistrați, judecători, avocați, oameni politici, o mare mafie. Și atunci, cei care au vândut copii și-au făcut un organ juridic care să-i judece pe cei care au salvat copii.

– Adică justiția nu mai are Dumnezeu?

– Da, a rupt ceea ce se numește substanță morală a Dreptului. Justiția este instrumentalizată de diferite puteri, ca în vremea bolșevismului. Cazul Burnei, dacă vă uitați în istoria medicinei românești și nu numai, nu e unic. Când s-au strâns, la un moment dat, interese politice, de gelozie, de invidie medicală, au scos victime din rândul marilor valori. Când vor să linșeze și să atace public o mare valoare, mediocritatea se adună fantastic de repede.

– Dacă vorbim de „invidia medicorum pessima”, într- adevăr, invidia medicilor e cea mai rea.

– Invidia este religia mediocrului. Ăștia n-au ieșit din Revoluția franceză, dom’le!

„Nu vă puneți speranța într-un sistem politic, puneți-vă nădejdea în Dumnezeu”

Ce credeți că-i lipsește generației de astăzi? – Credința în Dumnezeu. În neam, în tradiție, legătura cu părinții. E poate ultima generație care se mai strânge la masa de familie de duminică. Peste 20-30 de ani nu va mai fi așa. Când ți se iau valorile fundamentale ești al nimănui. Iubirea nu poate să crească decât pe încredere. Și atunci, ca să fie ură și dezastru, omori încrederea. Și culpabilizezi. Mie mi-e milă de generația asta. Eu de-aia nici nu vreau să-i dau un răspuns pregnant lui Tudor.

– În ce stare e teatrul românesc?

– Păi nu mai sunt profesori de teatru. Marii profesori au murit. Octavian Cotescu, Amza Pellea, Dem Rădulescu, care aveau carieră, care erau niște oameni fantastici. Marin Moraru, Radu Beligan, Gheorghe Cozorici. O parte din ei predau, iar când intra studentul în sală avea un model și pe scenă.

– Și modelele și valorile pe care încă le mai avem?

– Sunt distruse. Din moment ce la Institutul de Teatru a fost adus un regizor american, care a pus o actriță să-și facă nevoile pe scenă pentru că i s-a părut interesant, din moment ce doi coregrafi, așaziși de talie internațională, care unul a urinat pe scenă și celălalt a întins cu mâna, au spus că asta e coregrafie, și din moment ce nu te ridici în picioare și nu zici că e o abjecție și nu are ce să căute într-o instituție de cultură, îți meriți soarta.

– Este democrația o sintagmă utopică?

– Noi nu trăim democrația, noi trăim un haos care se camuflează cu democrație și cu drepturile omului. Sunt toate minciuni sociale. E o boală de tip degenerativ. Punem leucoplast peste cancer și zicem că ne vindecăm

 

Te-ar putea interesa și: