Gazda emisiunii "Un show păcătos" de la Antena 1 este în media de la 19 ani. După 13 ani în presa scrisă – de la "Evenimentul zilei "până la "Playboy" -, Dan Capatos s-a îndreptat spre televiziune. De aici şi până la realizatorul show-ului păcătos de noapte a mai fost doar un pas. Face echipă cu Mircea Stoian, Daniela Crudu, Mădălina Pamfile, dar şi cu fosta asistentă, Bianca Drăguşanu (care a rămas angajată a Antenei 1).

Într-un interviu pentru EVZ, realizatorul a spus ce înseamnă pentru el lumea tabloid în televiziune.

EVZ: Există un subiect pe care nu-l vei aborda la "Un show păcătos"?
Dan Capatos:
Pe manelişti eu nu i-am agreat niciodată şi nu i-am invitat niciodată. Am făcut o grămadă de alte tâmpenii, tâmpenii mari, pentru că "Un show păcătos" e considerat poate cea mai dură emisiune de pe piaţă, dar nu au existat manelişti şi nimic din zona asta. Nimic nu-mi va schimba opinia. Alţii îi promovează, chiar cu oarece succes. Maneliştii au prins chiar şi pe vremea lui Teo, de fapt ea i-a scos în lume, altfel rămâneau acolo unde cred că şi trebuiau să rămână – în zona underground, care nu ne reprezintă chiar aşa de mult în afară. Pentru că până şi BBC, Radio 1, Bregovici şi alţi artişti au fost fascinaţi de acest fenomen. Eu poate sunt subiectiv pentru că pe mine nu m-au interesat. Dar au fost scoşi în lume şi acum nu mai avem ce să facem şi defilăm cu ei.

Aduci tot felul de persoane necunoscute în emisiune…

Publicul vrea zilnic subiecte noi, feţe noi. Depinde doar de ei dacă rezistă, dacă fac rating ca personaje vandabile. Dacă plac, îi invităm şi a doua zi, şi a treia zi… Asta nu se întâmplă numai la mine. Când am început acum patru ani, eram numai eu şi Diaconescu. Acum sunt o puzderie de emisiuni tabloid. Concurenţa şi uzura (consumul acestor personaje) sunt mult mai rapide decât la începutul acestui show. Toţi încearcă să aducă feţe noi din care să mai stoarcă o zi, două, trei de audienţă. Sună ciudat poate… Dar n-o să fiu ipocrit şi să spun altceva. Este o luptă în care noi ne folosim de aceste personaje şi numai de ele depinde dacă vor rămâne în atenţia publicului, dacă notorietatea pe care noi le-o punem în braţe le este de folos sau a fost doar o fumigenă şi apoi se întorc în anonimat.

Îmi poţi da un exemplu de personaje marcante?
Sunt personaje care au trecut meteoric, gen Perversul de la Târgul Ocna, care a făcut un lucru greu de egalat. În minutul în care a vorbit pentru televiziune, a impus nişte vorbe din folclorul urban care au rezistat ani. Dar el ca personaj n-a reuşit să se impună. Oana Zăvoranu sau Monica şi Irinel Columbeanu ţin însă primele pagini de mult timp. Asta pentru că, independent de voinţa lor, au ştiut să se reinventeze, dacă nu zilnic, măcar săptămânal sau lunar. Au oferit publicului ceea ce voia să vadă, nişte prostii practic, pentru că personajele de tabloid în principal fac prostii.

Cum se transformă un anonim într-un personaj?
Cunosc reţeta de a transforma un anonim într-un personaj. Bianca poate fi un personaj, iar personajul Bianca va fi mereu legat de această emisiune. Când Bianca a venit la noi era cunoscută ca presupusă iubită a lui Cătălin Botezatu şi apăruse o dată în paginile tabloidelor, într-un reportaj tip paparazzi. Sesizând potenţialul ei am adus-o la noi, deşi organizasem un casting pentru asistentă doar cu o lună în urmă. Dar ne-am dat seama că între Loredana Chivu, câştigătoarea, şi Bianca era o diferenţă. Bianca se potrivea, cel puţin fizic, pe profilul pe care îl doream. La început părea o divă desprinsă din divertismentul italian.

Am reuşit să ne impunem şi datorită ei. Apetenţa ei pentru subiecte tabloide şi puterea de a genera subiecte din nimic mie mi se pare unică în spaţiul media-tabloid. Nu aveam suficiente emisiuni ca să abordăm câte subiecte genera Bianca.

După cinci sezoane imaginea ei s-a erodat şi a trecut în partea cealaltă. O mare parte din capitalul de simpatie de care s-a bucurat s-a transformat în antipatie. Poate şi din cauza faptului că atitudinea ei s-a schimbat. A început să aibă comportament de divă. Un comportament pe care noi l-am anticipat şi i l-am spus de la prima întâlnire. Din experienţele trecute ştiu că asistentele o iau razna la două – trei luni. Pentru că psihicul lor nu este pregătit să suporte o notorietate atât de mare. Din cauza notorietăţii ai parte de diferite asalturi din partea bărbaţiilor cu bani. Nu a scăpat niciuna de sindromul acesta. În cele din urmă a atins-o şi pe Bianca, deşi târziu. Acum, având timp să se gândească mai mult la ce-a fost în viaţa ei, poate va realiza că a greşit. Era mult mai umilă şi mult mai dispusă să asculte când a venit. Acum are senzaţia că deţine prea multe adevăruri. Dar nimeni nu deţine atâtea…

Dacă se întoarce mai are loc la "Un show păcătos"?

Bianca se operează săptămâna aceasta şi recuperarea durează un an. Ea este în continuare angajata Antenei 1 şi, când sănătatea îi va permite, va avea oricând loc în emisiunea noastră. Dacă nu pentru postul de asistentă, pentru cel de reporter sau altceva.

Ce ar mai putea fi Bianca în televiziune?

Bianca a avut şansa să arate că este mai mult decât o asistentă cu "Burlăciţa". Nu ştiu dacă această şansă a apărut în cel mai bun moment al vieţii ei, dar şi acolo au apărut scandaluri. Se pare că pe unde merge ea apare scandalul. Nu ştiu dacă este omul perfect în televiziune, pentru că atrage scandalul. În "Burlăciţa" s-a împăcat cu fostul iubit fix în mijlocul show-ului şi exista riscul ca emisiunea să nu mai fie credibilă.

Faceţi nişte glume cam deocheate pe seama Danielei Crudu. Nu se supără?

Daniela nu se supără când glumim chiar neortodox pe seama ei, tocmai şi de aceea facem glume. Ea este un caz aparte. Chiar ia viaţa ca pe o distracţie. Este genul de personaj care, dacă intră într-o încăpere cu mortul pe masă, sigur îi face pe toţi să râdă. Foarte comică, foarte vie şi are talent actoricesc nativ.

Cum v-a venit ideea ca Daniela să-şi dea chiloţii jos în direct?

Asta a fost ideea lui Mircea. După aceea am aflat că vorbiseră de fază cu o zi înainte şi venise pregătită cu două perechi de chiloţi. Au libertate totală, mai puţin stabilirea desfăşurătorului şi a subiectelor principale. Dar glumiţe mai mult sau mai puţin ok au toată libertatea să facă.

Care sunt subiectele tabu?

Cele limitate de CNA. Dar cum în opt sezoane nu am luat amendă niciodată, am pretenţia că mă pricep să respect legea. Atunci tot ce este legal este şi permis. Într-un tabloid, atât în scris, cât şi la televizor nu este loc de prea multă moralitate, aşa cum este termenul în varianta lui de dicţionar. Pentru că la un tabloid lucrurile sunt mult relaxate, pentru că aşa este genul, lucrează cu fapte pe care oamenii vor să le ţină ascunse. Presa tabloidă întotdeauna va dezvălui momente ce ţin de intimitatea persoanelor publice. Poate din această cauză este şi singurul gen jurnalistic care rezistă cu succes acum în plină criză a presei.

Ce nu ai discuta?

Nu m-aş atinge de subiectele care m-ar plasa clar într-o zonă promiscuă. N-aş face nimic legat de copii sau de a plasa un copil într-o situaţie greu de acceptat. N-aş face cam toate interdicţiile de la CNA. Nu fac speculaţii în zona subiectelor tragice şi triste. Nu am abordat niciodată subiectul Mădălina Manole sau Mălina Olinescu sau Elodia. Nu mă interesează genul acesta pentru că e atât de fragilă graniţa şi poţi spune atâtea prostii fără să-ţi dai seama şi poţi răni nişte oameni încât prefer să fac o emisiune proastă sau să vorbesc despre horoscop decât să mă amestec în zona asta. În rest, nu mă abţin niciodată să spun ce gândesc. Am libertate totală.

Ai un concurent, "Cancan TV". E grea competiţia?
"Cancan TV" nu mă dă pe spate şi nici nu mă impresionează. Are o evoluţie în trendul oricărei emisiuni tabloid care ar putea apărea.

"Cancan TV" este atât de la început încât este în marja de eroare. Eu le urez tot binele din lume, succes maxim. Orice concurent nou apărut este benefic pentru că este greu să alergi de unul singur. Eu ştiu ce înseamnă să alergi de unul singur şi să fii tot timpul pe primul loc, pentru că asta mi se întâmplă de opt sezoane. Ajungi să nu mai vezi pădurea de copaci, nu mai ştii care este linia ok. Există rating-urile pe care le primim în fiecare dimineaţă sau mesajele. Mai e nebunia cu site-urile de socializare, care, deşi pe mine nu m-a cuprins, nu are cum să nu ajungă la urechea ta.

După atâta amar de sezoane (opt la număr) îţi cam dai seama cum poţi duce show-ul chiar şi fără concurenţă. Dar o concurenţă prinde bine pentru că ai la ce să te raportezi şi poţi chiar să îţi dai seama că anumite subiecte pe care tu nu le-ai abordat, dar le abordează ei, sunt cu cârlig la public – vezi maneliştii. Cei de la "Cancan TV" nu mă surprind în niciun fel şi le recomand mai multă imaginaţie.

Vorbeşti foarte rar de familie…
Sunt atât de implicat în acest c…t de showbiz românesc încât ar fi o nebunie să-mi atrag şi familia în el.

Monica este un jurnalist de succes, într-o zonă serioasă, administraţie locală. Nu are nicio legătură cu showbiz-ul şi nici nu şi-a dorit. În general, viaţa noastră de familie a fost ţinută departe de ochii presei. Nu am acceptat nici lucrurile care se fac obişnuit, de genul să spun unde-mi fac concediul sau să apară poze cu familia mea. Nu vreau să defilez prin ziare cu fotografii din vacanţe. Că doar nu m-am dus pe Marte. De ce trebuie să te lauzi că te duci într-o ţară din Europa unde probabil că mulţi au fost? Sau cei care nu s-au dus probabil că şi-ar fi dorit şi privesc asta ca pe o dovadă de trufie. De ce să arăt unde stau?

E această reacţie un rezultat a ceea ce vezi zilnic?
Da. Poate fi o autocenzură. E posibil să fi procedat aşa influenţat inconştient de ceea ce văd şi fac în fiecare zi. Cred mai degrabă că aşa am fost crescut. Nu vreau să ies în faţă cu orice preţ. Nici televiziunea nu mi-am dorit să fie trecută în CV-ul meu. Mi-am dorit foarte mult să fac presă scrisă, asta am făcut 13 ani. Am ajuns în TV că aşa a fost să fie, presa scrisă deja îşi începuse declinul, la nivel de salarii, de satisfacţii profesionale, nu mai ţinea pasul cu televiziunea. Dar construcţia mea este de a nu ieşi cu orice preţ în faţă, deşi fac un gen hulit de foarte mulţi.

Mi-e foarte frică de penibil. Mă gândesc de cinci ori dacă nu cumva lucrul acela e nasol sau mă plasează într-o zonă gri. Şi am făcut tot ce s-a putut ca subiectele de genul acesta să nu mă afecteze. Şi cred că după opt sezoane am reuşit să nu fiu foarte şifonat.

Nu cred că sunt atât de ataşat de imaginea subiectelor sau a unor invitaţi pe cât aş fi putut fi. Imaginea mea sper să fi rămas cumva într-o zonă albă. Dacă nu e aşa, nu e foarte grav pentru că nu mi-am dat niciodată ochii peste cap, n-am avut pretenţia că fac vreo emisiune de cultură sau de artă. Nici nu mi-aş fi dorit aşa ceva. Nu suntem puşi să facem educaţie telespectatorilor, nu suntem modele. În niciun caz. Vin mesaje de genul "ai distrus tineretul" sau "ăsta e mesajul pe care-l daţi". Nu sunt un exemplu, nu vreau să dau niciun exemplu. Nu vreau să mă substitui părinţilor care trebuie să le dea cei şapte ani de acasă copiilor, nu vreau să mă substitui profesorilor sau învăţătorilor, nu vreau să ţin loc de cartea pe care trebuie să o citească sau de spectacolul de operă sau operetă la care trebuie să se ducă copilul, pentru eu le-am făcut la vremea mea. Am citit destul, m-au dus ai mei la teatru, la operetă. M-am ţinut cât de cât de şcoală, deşi n-am fost vreun elev eminent, dar mi-am terminat facultăţile. Din acest motiv şi emisiunea avertizează 15 ani. Şi foarte bine că avertizează, eu aş fi pus 18 ani.

Aşa că cei care înjură pot să înjure liniştiţi că nu mă afectează şi nu mă simt nici pe viitor vinovat de lucrul acesta.

Mai mult, pentru cei care se gândesc ce exemplu o să-i dau eu copilului, să stea liniştiţi că ştiu ce exemplu să-i dau. Copilului meu n-o să-i pun casete cu emisiunea mea până la 15 ani. În momentul în care ai o familie fericită cred că sunt premise de a pleca de pe o fundaţie bună.

Fiecare zi este o experienţă cu Andrei (11 luni), pentru că este perioada în care descoperă şi el şi noi ceva nou. Regret că nu am timp să stau cât mi-aş fi dorit şi să-i urmăresc fiecare mişcare. A început să meargă de două săptămâni fără să se ţină. Sunt foarte încântat că spune "mama" de la cinci luni şi "tata" de la două luni.
Citiți și:

  • Bianca Drăguşanu s-a operat la ambele picioare. Ce a spus pe Facebook după intervenție
  • Mădălina Pamfile, "eleva lui Mazāre": "Orice fată şi-ar dori să fie asistentă"
  • Bianca Drăgușanu scrie o carte despre viața ei
  • Adevărul despre "Blonda lu’ Bote", în relatarea Biancăi Drăguşanu