Politica
Dan Andronic despre blestemul „Epocii de Aur postcomuniste”: Am ajuns să lăudăm piticii în fața Uriașilor Istoriei
Ilie Bolojan. Sursă foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Dan Andronic analizează, într-un ton critic, felul în care este percepută astăzi elita politică din România. Jurnalistul pune sub semnul întrebării ideea că performanțele geopolitice recente ar putea compensa problemele de integritate și lipsa de viziune ale unor lideri actuali și respinge argumentul potrivit căruia aderarea la NATO și Uniunea Europeană ar valida performanța clasei politice contemporane și propune o comparație directă cu liderii care au construit statul român modern.
Dan Andronic critică elita politică actuală
În debutul mesajului său, jurnalistul pornește de la o teorie recent vehiculată în spațiul public, pe care o contestă ferm. El susține că această perspectivă încearcă să justifice derapajele actuale prin rezultatele obținute la nivel geopolitic.
„Blestemul „Epocii de Aur” postcomuniste. De ce am ajuns să lăudăm piticii în fața Uriașilor Istoriei? Am citit recent o teză, marca republica.ro care circulă prin târg, o teorie care vrea să ne convingă de un paradox halucinant: că elita noastră de astăzi, cu toate bubele ei, cu doctorate luate la apelul bocancilor, cu averi făcute din pix și cu un „gherțoism” afișat ostentativ, ar fi, de fapt, cea mai bună din istoria României. De ce? Pentru că „ne-a dus” în NATO și în UE.”
Autorul respinge această concluzie și consideră că este rezultatul unei logici distorsionate, care ignoră problemele reale ale societății și ale clasei politice.
„Să fim serioși. Este o logică strâmbă, un soi de „sindrom Stockholm” politic care ne invită să ne dăm cu mirul corupției pe frunte doar pentru că cifrele PIB-ului arată bine pe hârtie. Este o tentativă periculoasă de a legitima impostura prin rezultate conjuncturale.”
Dan Andronic. Sursă foto: Captură video
Comparația cu liderii istorici ai României
În continuarea postării, Dan Andronic face o paralelă între politicienii actuali și figurile marcante din trecut, subliniind diferențele majore de viziune și acțiune.
„Dacă privim în urmă, la Brătieni, la Carp, Maniu sau la Mihalache, nu vedem doar politicieni, ci arhitecți. Acești oameni nu au „nimerit” în istorie; ei au forțat istoria să se întâmple. Generația Pașoptistă a venit de la Paris să construiască o țară acolo unde era doar praf și fanariotism. Ei nu au așteptat „directive” de la Bruxelles, ci au creat Codul Civil și instituțiile fundamentale ale statului român modern”.
Jurnalistul evidențiază și modul în care liderii de altădată au acționat pe plan internațional, sugerând că diplomația actuală nu se ridică la același nivel.
„Brătienii nu s-au dus la masa marilor puteri să ceară voie să existe. Ei au impus conceptul de „Prin noi înșine”, jucând un șah diplomatic de o rigoare pe care diplomația noastră de astăzi, adesea mută și obedientă, nici nu o poate visa”.
Exemple de lideri
Andronic continuă prin a aduce în discuție figuri istorice reprezentative, pe care le contrapune comportamentului actual al unor politicieni.
„Să compari un plagiator de astăzi, care fuge în Italia sau Grecia la prima citare la DNA, cu statura lui Carol I, este o impietate. Primul Hohenzollern și-a pus averea personală la bătaie pentru a ridica Peleșul și Podul de la Cernavodă, aducând rigoarea prusacă într-o țară care nu știa ce e acela un orar feroviar.”
El amintește și de momente esențiale din istorie, marcate de decizii dificile și sacrificii personale.
„Gândiți-vă apoi la Ferdinand Întregitorul, un om care și-a sacrificat legăturile de sânge cu Germania pentru a împlini visul Unirii, sau la Regina Maria, care a fost mai mult decât un diplomat; a fost „Mama Răniților” pe front și singurul „bărbat” al delegației române la Paris. Acești oameni nu au fost „șmecheri” sau „combinatori”. Au fost lideri care au înțeles că puterea înseamnă sacrificiu, nu sinecuri pentru nepoți.”
Contextul aderării la NATO și UE
Un alt punct central al mesajului îl reprezintă interpretarea aderării României la structurile occidentale. Jurnalistul susține că acest proces nu poate fi atribuit exclusiv meritului clasei politice.
„Teza că elita actuală „ne-a dus” în NATO și UE ignoră contextul geopolitic brutal de simplu. România a fost primită în aceste structuri pentru că Occidentul a avut nevoie de un flanc estic stabil, nu pentru că un baron local sau un sinecurist de partid a avut o viziune sclipitoare.”
Pentru a ilustra această idee, autorul folosește o metaforă sugestivă.
„Să fim sinceri: am ajuns la destinație cu o mașină care are pilot automat, în timp ce șoferii noștri se certau pe cine fură mai mult din benzina de la rezervor. Am reușit în ciuda lor, prin efortul milioanelor de români din sectorul privat și al celor din diaspora, nu datorită geniului politic al „doctorilor” de carton.”
Dan Andronic: A lăuda elita de azi în detrimentul celei de ieri este un act de trădare
În final, Dan Andronic atrage atenția asupra riscului de a coborî standardele morale și de a rescrie, implicit, memoria colectivă.
„Nu putem accepta mediocritatea drept excelență doar pentru că trăim mai bine decât în anii '90. Standardul nostru nu trebuie să fie „cel mai mic rău”, ci modelul de statură morală lăsat de Maniu sau Brătianu. A lăuda elita de azi în detrimentul celei de ieri este un act de trădare a memoriei naționale. Am ajuns în UE, dar am intrat cu capul plecat și cu rucsacul plin de corupție.
Dacă am fi avut lideri de calibrul celor de la 1848 sau 1918, astăzi nu am fi fost doar o piață de desfacere la periferie, ci o voce care contează cu adevărat la masa bogaților”, a scris Dan Andronic.
