Mass-media germană interpretează în mod activ recentul atac al dronelor ucrainene asupra bazelor aviației strategice rusești din regiunile Saratov și Riazan.

Germania încearcă să înțeleagă cum au fost mutate pe teritoriul Rusiei acțiunile de luptă. Reamintim faptul că a fost atacat un aerodrom din apropierea orașului Engels, situat la o depărtare de peste 600 km de frontiera ucraineană. După cum notează agenția germană de știri n-tv, confruntarea militară ruso-ucraineană intră într-o nouă fază, întrucât forțele armate ucrainene reușesc să lovească practic asupra celei mai mari părți a teritoriului european al Rusiei.

Principala întrebare pe care și-o pun experții germani este: cum a devenit posibil acest lucru și cum va afecta acest lucru cursul acțiunilor de luptă?

Două versiuni sunt discutate deocamdată în mass-media germană. Potrivit primei versiuni, dronele au venit de pe teritoriul Ucrainei, însă zborul lor și, cel mai important, atacul, au fost coordonate de diversioniști ucraineni care se aflau în apropierea țintelor lor - bazele militare rusești.

Chipurile numai astfel se poate explica precizia loviturilor efectuate. Potrivit celei de-a doua versiuni, dronele au fost lansate în general de pe teritoriul Rusiei. Publicația ”New York Times” a publicat, cu referire la un specialist militar ucrainean anonim, informația potrivit căreia în cel puțin unul dintre cazuri navigația dronelor s-a efectuat cu sprijinul forțelor ucrainene cu destinație specială, situate în apropierea țintelor.

În ambele versiuni dezbătute în Germania, personajele sunt niște forțe ucrainene cu destinație specială capabile să efectueze astfel de atacuri masive. Dar este oare posibilă pătrunderea în Rusia a diversioniștilor ucraineni calificați și, de fapt, activitatea lor nestingherită în apropierea obiectivelor strategice?

Înainte de toate trebuie remarcat că între Rusia și Ucraina de partea rusă lipsește regimul de vize. Potrivit unor date, pe teritoriul Rusiei se află mai mult de două milioane de refugiați ucraineni. Mai mult decât atât, unii dintre ei se deplasează constant peste frontierele statelor baltice în țările membre UE și înapoi. În Rusia există și peste 600 de mii de muncitori ucraineni, care trăiesc în cea mai mare parte îngrămădiți, inclusiv în regiunile care se învecinează cu Ucraina. Fără îndoială, acesta reprezintă un potențial semnificativ de recrutare pentru serviciile speciale ucrainene, care, după cât se pare, este insuficient controlat chiar și din punct de vedere ideologic.

Război în Ucraina

Concepția după care se conduc oficialii ruși pornește totodată de la recunoașterea poporului ucrainean ca fiind prietenos și de la atitudinea corespunzătoare față de acesta, care s-a reflectat negativ asupra etapei inițiale a operațiunii militare speciale. Rușii arareori au fost întâmpinați cu flori în orașele și satele eliberate.

Problema constă în faptul că începând de la proclamarea independenței Ucrainei autoritățile acesteia au dus o politică de ucrainizare totală. Semnificativ este faptul că al doilea președinte ucrainean, Leonid Kucima, a scris și publicat în 2003 cartea "Ucraina nu este Rusia", în care s-a delimitat clar de ruși.

Dar autorul său, în trecut o figură proeminentă a complexului militaro-industrial sovietic și reprezentant al elitei de partid, s-a concentrat pe descrierea diferențelor dintre caracteristicile naționale ucraineană și rusă, pe diferite puncte de vedere asupra trecutului istoric-cultural și pretențiile reciproce. Evenimentele din anul 2014 au evidențiat în mod clar aceste contradicții și au condus de facto la situația actuală de confruntare armată între cele două popoare.

Oamenii de stat ruși, din diverse motive, au închis ochii la contradicțiile tot mai mari dintre cele două țări și popoare. Iar naționaliștii ucraineni, care au ajuns la putere după răsturnarea președintelui Viktor Ianukovici, au reușit să consolideze societatea, inclusiv populația vorbitoare de limbă rusă, pe o bază anti-rusească. De aceea rușii s-au confruntat cu respingerea în masă a concepției "lumea rusă", pe care operațiunea specială a susținut-o ideologic. Și în acest sens, revizuirea obiectivului conceptual al Rusiei în actuala operațiune este, probabil, un moment decisiv pentru viitorul ei.

Din acest punct de vedere, lupta împotriva diversioniștilor ucraineni are un caracter important, dar totuși mai degrabă un caracter pur tehnic. Organele securității statului au o imensă experiență a confruntării cu naționaliștii ucraineni în anii de dinainte de război, anii de război și în cei postbelici. Această experiență trebuie regândită în raport cu ziua de astăzi și trebuie folosită pe deplin.

Principală rămâne însă activitatea pe frontul ideologic, deoarece a face să-și schimbe părerea mii și poate zeci de mii de oameni care acum participă la acțiuni de luptă de partea Kievului este o sarcină mai importantă decât pur și simplu a-i distruge. (Rador)